Școala și oglinzile mute - de Nicolae Geantă

Zilele trecute media românească se căina că peste jumătate dintre profesorii care au susținut titularizare în 2023 nu au luat note peste 7,00! Adică note ce i-ar fi betonat în sistem. Așa șubrezit.

Mai mult, cei care au încercat să copieze la examen au fost de trei ori mai numeroși decât liceenii care au susținut Bacalaureatul. Iar ziariștii, și nu numai 'mnealor, au pus înc-o dat' tunurile pe școală...

Să ne consterneze situațiunea? Să ne punem jăratec în cap? Să ieșim și să urlăm cu toții ca lupii prin piețe? Oricum nu ne-ar auzi nimeni. Politicienii noștri n-au nici ochi, nici urechi. Și nici inimă. Chiar dacă nu sunt de tinichea.

Și-apoi nu asta au urmărit stimabilii? Un învățământ prioritate cu investiții ioc? Caragialian: să se investească primesc, dar să nu se cheltuie nimic!

Niculina și Ogarul Cenușiu – de Nicolae Geantă

E joi dimineața și trebuie să plec din Detroit. Seara la 19,00 trebuie să ajung în Chicago South, la biserică, iar vineri trebuie să plec cu Mike în Missouri. Cu avionul aș ajunge într-o oră. Dar e departe, și sunt plictisit de zboruri! Cu trenul fac 5 ore jumătate. Dar e cursă abia după amiaza și nu voi putea ajunge la biserică. Așa că voi merge cu autocarul. Cu Ogarul Cenușiu, că tot am auzit prin România că e funny. Prin urmare Cristina mi-a scos bilet. Voi pleca la 10 fix din Ann Arbor și voi ajunge la 17+ în Chicago, chiar în Down Town. Și costă doar 40 de dolari. De trei ori mai puțin decât trenul...

La 9,45 eram deja în autogara din Ann Arbor (Michigan), un orășel liniștit la sud-vest de metropola Detroit, gazda Universității din Michigan. Cu peste 125.000 locuitori, Ann Arbor-ul este un oraș... medical! Universitate, spitale și vreo 12.000 de angajați în sistemul sanitar. Însă, să te ferească Dumnezeu să te îmbolnăvești pe acolo.! Pentru 4-5 ore de analize și constatări poți primi o factură de vreo... 10.000 de dolari! Iar o operație costă 200.000! (De frică, în America nu ai voie să te îmbolnăvești! Ca turist vorbesc).

Spurgeon. Triumf, tragedie, triumf - de Nicolae.Geantă

Era o vineri seara când Londra devine furnicar. A doua zi trebuia să predic la o nuntă. Întâmplător sau nu am ajuns am ajuns în Elephant and Castle. La Metropolitan Tabernacle din sudul Greater London. Iar una dintre dorințele mele era, de mult timp, să urc măcar odată la amvonul de unde a predicat CH Spurgeon. Nu, nu am reușit. (Era destul de înserat pentru asta. Atunci nici nu știam că impunătoarea clădire din London SE1 6SD nici măcar nu mai era fosta biserică a Prințului Predicatorilor. Care, a ars în 1898, apoi a fost bombardată în WW2, în 1941. Acum e o clădire refăcută din 1957). Am reușit decât să facem o rugăciune. Și să mulțumim încă odată Domnului că într-o zi, de pe fereastra cerului a scăpat printre telurici pe Spurgeon. Apoi, am discutat cu micul grup ce mă însoțea despre Prințul predicatorilor. Despre trimf, tragedie și din nou triumf.

sursa foto AICI

Spurgeon, proaspăt ales pastor la New Park Street Chapel (1854) polariza mii de oameni din orașul cu trei milioane de locuitori la vremea aceea. Ascultătorii săi nu erau numai londonezi ci veneau din tot Regatul Britanic. „Era ca o cometă care lumina cerul”, îl descriau ziarele londoneze. Dar totodată criticat de detractori. Că e „grosolan în vorbire”, „necioplit”, un „bădăran de la țară”. Nu știu de ce dar astfel de adjective mi-a fost dat des urechilor să le-aud! Virusul defăimării nici azi nu s-a stins. Mai mult decât atât erau unii care se așteptau (și probabil sperau) ca mulțimile să se plictisească de CHS și de predicile lui. Exact cum erau (și mai sunt și azi) unii care abia așteptau să se plictisească oamenii de Cireșarii! Dar ca întotdeauna aveau să fie dezamăgiți. Duminică de duminică numărul auditoriului creștea. Astfel, biserica păstorită de Spurgeon nu mai încăpea în clădirea din New Park Street Chapel.

Întâi au închiriat Exeter Hall, apoi sala muzicală din Surrey Gardens din Kennington. Chiar dacă sala muzicală era numită „casa diavolului”. Spurgeon zicea că „e gata să meargă și în casa diavolului ca să câștige suflete pentru Hristos”. Chiar așa, dacă Satan vine să câștige suflete chiar în biserică noi de ce nu am câștiga oameni pentru Hristos din „casele diavolului”? La Surrey Gardens au venit 17.000 de persoane. Din ei 5000 au rămas afară. Pentru că sala avea numai 10.000 de locuri. Dar inevitabilul s-a produs. Cineva a strigat că „se prăbușesc balcoanele”, altcineva că este „foc”. Oamenii s-au panicat, și în goana de a părăsi sala scara de la balcoane s-a rupt. Au fost morți. Spurgeon a leșinat. Calomniatorii l-au ciuruit! A numit experimentul „o noapte întunecată a sufletului”. Și totuși CHS a continuat predicile la Surrey Gardens. Cu până la 10.000 de ascultători în sală! Construcția unei biserici cu 15.000 locuri devenise obiectivul principal al congregație și-al lui Charlie.

Sorana, inocența și mințile pervertite - de Nicolae.Geantă

„Faceți bărbații din nou masculini, faceți femeile din nou feminine, faceți copiii din nou inocenți”. Scurt. Plin de bun simț. Și de adevăr. Citat postat de Sorana Cîrstea. O tenismenă de top mondial, nu unu’ dă curtea școlii! Un citat prin care „a făcut să zacă” (cum ar fi zis Arghezi) sectanții progresiști. Care, răniți ca șarpele în creștet, au declanșat ura pavloviană, vorba lui Mihai Neamțu. „Să putrezești în iad”, „ești din nou un gunoi”, „homofobă”..., sunt numai câteva dintre replicile detractorilor, ridicate vulcanic la fileu din tomberoanele inimilor pervertite.

Nu știu ce a motivat-o pe Sorana să scrie acest citat, dar când privesc în jur și văd bărbați cu cercei, epilați, ori cu silicoane în fese, când văd femei cu barbă, femei cu bocancii plini de fier în bombeuri, femei care râgâie după ce beau doza de bere, femei care înjură ca birjarii și fumează chiștoace, când văd Conchite promovate la televizor, și femei Hulk prin ziare, nu pot decât să strig și eu ca Sorana: „Vrem inocență!” Pentru că maimuțăreala celor mari exact acolo lovește: în inocența copiilor.

Pastorul Luigi Mițoi în Turneu de Evanghelizare în România

împreună cu Misiunea Betania Chicaco 

Sibiu, Pitești, Turda, Oradea, Caransebeș, Craiova, Drobeta Turnu Severin

împreună cu Grupul Speranța

Cluj Napoca, București, Sebeșel, Zalău, Deva

Nicolae Geantă - Invitații refuzate

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Renovatio București

Nicolae Geantă - Trei sfaturi pentru femei

trei sfaturi în trei minute

sursa Ben Hur Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Renovațio București

Vino cu noi! Duminică 02 iulie 2023, ora 18, Pavilion c6, RomExpo București

Priority - de Nicolae.Geantă

30 Iunie. Ora prânzului în Italia. Fratelo Firiza merge la spital. Pentru o colonoscopie.  Și încă ceva analize mai complicate. Cu 90 minute înainte de intervenție mi-a dat un mesaj: “Roagă-te pentru mine fratelo să-mi dea Domnul cuvânt pentru oamenii aceia, acolo! Numele Domnului să fie înălțat!” Nu a pomenit nimic despre sănătatea sa, despre frică sau orice altceva din punct de vedere spitalicesc, medical! Ci numai Dumnezeu să-i deschidă “ușă de Cuvânt”, de evanghelizare!

Seara, în jur de 22 îmi dă alt mesaj: “Slăvit să fie Domnul! Am ieșit din anestezie,  rezultatele sunt bune.
Mulțumesc frumos pentru susținerea în rugăciune. Am vorbit la două persoane azi despre Isus Domnul.
Unui român din spital și doctoriței care s-a ocupat de mine”. 

Ironia ca înjosire prin zâmbet – de Nicolae Geantă

Un coleg, „mai șugubăț din fire-afară” (s-ar descrie domnia sa), m-a ironizat de mai multe ori în public. Și în online. Cu mine de față, ori ba. (Și nu doar pe mine m-a terciuit). Interesant este că eu l-am respectat. Ba chiar am fost dintre puținii care l-a tratat cu cinste. Regește.

Ironia este o zeflemea care conține cuvinte ce batjocoresc pe cineva. Finuț sau bădăran. E persiflare. E glumă nesărată. O desconsiderare intenționată. E ceea ce vrei să faci de fapt cu dulcegării folosindu-te de răutate! Pentru că ironia e o formă de răutate!

Mă gândeam astăzi că atunci când te porți ironic cu cineva ești ca un mercenar îmbrăcat în haine de preot. Arunci acid sulfuric pe oameni și le spui că sunt petale de trandafiri.

Golul e în... tine! – de Nicolae.Geantă

Cam destul de des în ultima vreme, se întâmplă ca la finalul unei predici, a unui podcast sau a unei simple meditații, „exegeții” să iasă pe rampă cu analize. Contra-analize. Teze și anti-teze. Evident nu să  adauge ceva, nu să scoată în evidență vreo idee auzită. Adică să toarne un strop în pahar. Ci dimpotrivă. „Aici ați zis așa, aici trebuia așa, acolo mai trebuia pus, mai trebuia luat”. (Vorba unui cărăuș de pe la noi, Bălășoiu: „mai pun eu, mai las eu...”). Adică, pseudoexegeții scot în evidență numai partea goală.

Da, da, noi românii trăim plenar filosofia găurilor din cașcaval. Interesant este că nu mai vedem și maldărul de brânză.

V-ați întrebat vreodată de ce e o parte goală a paharului? Pentru că aceea e în... noi! Și atunci fiind goi vedem doar părțile goale! Conflictul există doar dacă îl auzi. Golurile există numai dacă vrei să le vezi!

Jurnal de San Cesareo – de Nicolae.Geantă

Unii spun că toate drumurile duc la Roma. Dar când ajungi la Roma duminica toate drumurile trebuie să ajungă la biserică. Dacă un drum nu duce la biserică, atunci nu are finalitate. Prin urmare, după “marea emigrare”, la Roma românii au înființat biserici. Mai mici sau mai mari. În oraș ori în afară. Cea mai nouă dintre ele este Biserica Emanuel. Penticostală. Situată pe o colină lină, la San Cesareo, la vreo 20+ km sud-est de „Cetatea eternă”, sub culmile dealurilor Alban de la Frascati (950 m), în regiunea Lazio, Biserica Emanuel și-a sărbătorit duminica trecută doar 8 luni de existență! Însă a crescut în opt luni cât alții în zeci de ani.

La Emanuel Roma am ajuns invitat de Emil. Unul dintre membrii comitetului de inițiativă, absolvent de ITP, un botoșănean cu inimă cât Amazonia. Cândva propus să ne reprezinte românii din diaspora în Parlamentul de pe malurile Dâmboviței. Alături de el, o echipă de bărbați formează bordul de conducere al chiesei. Când au primit viziunea, în mai 2022, Emil Ciubotariu, Samuel Căuneac, Marius Dumitriu, Teofil Ștefănică, Daniel Ștefănică, Andrei Chelariu și Daniel Iftimie n-au bănuit că vor ajunge atât de repede aici. Însă în numai două săptămâni Dumnezeu le-a oferit prima minune! Au găsit o clădire uriașă, de câteva mii de metrii pătrați, cu o parcare imensă, pe care au închiriat-o de la un italian. Apoi, bărbații, care sunt și antreprenori, s-au pus pe treabă. Au compartimentat halele, au ridicat pereți, au montat termopane uriașe, au cumpărat cea mai fină gresie, marmură, faianță, mochete. Logistică, sonorizare, scaune, plasme, sistem video, instrumente. Totul de top. Tot ce e necesar unei biserici contemporane. Investițiile au ajuns la vreo jumătate de milion de euro! Asta a fost a doua minune. Pentru că la start era sold zero. Pornind lucrările în luna iunie, prima strângere în noul local a avut loc în întâia duminică din septembrie, iar inaugurarea oficială a fost pe 16 octombrie 2022. Adică în numai trei luni! Când vor să se mobilizeze, românii pot face minuni! Mari.

Nicolae Geantă - Ce să facem cu Duhul Sfânt

sursa Ben Hur Nicolae.Geantă, via Emanuel Roma

Luigi – droguri, tăieturi și lacrimi – de Nicolae.Geantă

Napoli. Vacarm. Sâmbătă după amiază. O stradă pe care nu se anunță nimic deosebit. Chiar dacă la terase mici, înghesuite ca sâmburii în nucă, e animație. Ajung în dreptul unei astfel de cârciumioare. Niște italieni beau bere la două-trei mese. Un grup de bărbați, îmbrăcați obligatoriu în negru, cu tatuaje la purtător, bronzați obligatoriu, stau în picioare ori călare pe motociclete în fața terasei. Pe trotuar. Cu ochii rotitori, iscoditori ca niște giruete rusești. Scanează orice trecător.

Când ajung în dreptul lor unul sare ca ars. Vine și bate „five” cu Gennaro, pastorul italian care ne însoțește pe mine și pe fratelo Firiza. Apoi ne îmbrățișează pe toți trei. Gennaro îi spune ceva. Deduc numai. Apoi Firiza începe să-i predice en fanfare despre schimbarea ce-o aduce Hristos. Ochii bărbatului se umezesc, fața-i devine blajină. Ca a unui sfânt pictat de Giacometi. Are o mână cu bandaj. Stânga. Parcă și o mică branulă. E tatuat, e bărbos, e tăiat pe mâini și pe trup. Se văd cicatricele ca medalii. Desigur multe sunt de la seringi. De la droguri. Îi vorbesc despre puterea regeneratoare a Domnului Isus. Despre eliberare din vicii. Îi povestesc despre Marian Mocanu. Îi arăt cum cântă acum la vioară. Apoi îi spun despre fostele mele ticăloși și renaștere. Luigi, căci așa îl cheamă pe interlop, plânge. „Mă rog zilnic la Dumnezeu! Știu că numai El mă tine aici. Fără El...” Și, îmi arată rănile de pe trup. Totodată eu îi văd și rănile sufletului. E ciuruit...

Tabără pentru tineret cu Nicolae Geantă, Iacob Coman și Vali Rogoveanu