Cam destul de des în ultima vreme, se întâmplă ca la finalul
unei
predici, a unui
podcast sau a unei simple meditații, „exegeții” să iasă pe
rampă cu analize. Contra-analize. Teze și anti-teze. Evident nu să adauge ceva,
nu să scoată în evidență vreo idee auzită. Adică să toarne un strop în pahar. Ci
dimpotrivă.
„Aici ați zis așa, aici trebuia așa, acolo mai trebuia pus, mai
trebuia luat”. (Vorba unui cărăuș de pe la noi, Bălășoiu: „mai pun eu, mai las
eu...”). Adică, pseudoexegeții scot în evidență numai partea goală.
Da, da, noi românii trăim plenar filosofia găurilor din
cașcaval. Interesant este că nu mai vedem și maldărul de brânză.
V-ați întrebat vreodată de ce e o parte goală a paharului?
Pentru că aceea e în... noi! Și atunci fiind goi vedem doar părțile goale! Conflictul există doar dacă îl auzi. Golurile există numai dacă vrei să le vezi!
Așadar, când mai priviți la partea goală a paharului cuiva,
să nu uitați: ce e plin e pus de el. Golul e pus de... tine! Și cu goluri
nimeni n-a umplut nimic, niciodată!
Hai să ne străduim mai mult să vedem partea plină! Apoi, dacă e loc, să încercăm
să punem ceva. Dar pentru asta trebuie să avem ce...
Nicolae.Geantă
Vezi partea goală a paharului și te plângi...dar e singura cale prin care ajungi să te poți bucura de conținut...esti nevoit să o "bei" !
RăspundețiȘtergereÎntrebare : dacă nu o vrei, de ce o consumi ?
Și șarpele e obligat să-și "mănânce propriul venin odată cu prada...cine are urechi de citit, înțelege. 👀
Cănd este vorba să știm cum să ne relatăm la cei ce ne sunt frați în Hristos, cuvântul este foarte clar:
RăspundețiȘtergereRomani 12:10
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.
Am avut ocazia să aud o critică adusă la adresa unui prieten. Parțial critica era pe bună dreptate. La câteva zile l-am sunat și după ce i-am spus că îl iubesc, am spus doar atât: ”Poate că era mai bine să fi făcut altfe.” Ce i-am spus am spus sfială și strângere de inimă. Nu mi-a venit să cred ce lipsit de îndrăzneală am avut când i-am spus cuvântul ”poate”.
După aceea mi-am dat seama dece. Mă investisem pream mult în relația asta ca să o pierd într-o clipă.
Am o propunere: înainte să criticăm pe cineva să stăm pe genunchi măcar o oră. Și rugândune, să binecuvântăm și săi mulțumim Lui Dumnezeu pentru aceea persoană.
După ce ne investit în rugăciune, să vedem dacă mai avem același chef de critică.
Nouă ni se spune de către Apostolul Petru că suntem ”o preoție împărătească.”
Știți ce face Marele Preot (modelul nostru de urmat) după ce s-a investit în noi?
Evrei 7:24-25
24 Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. 25 De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.
Menirea noastră ca preoți pentru Dumnezeu este să mijlocim pururea pentru frații noștri in credință.
Să dea Dumnezeu să înțelegem lucrul acesta și să-l împlinim! Amin!