ProSefora
youtube
vineri, 22 decembrie 2017
Regele din grajd - de Vladimir Pustan
Când au venit magii la pruncul Isus bine că au fost bărbaţi. De erau femei aduceau scutece, şampon Johnson – no more tears, o cutie de pudră.
Dar au fost bărbaţi şi nu orice fel. Înţelepţi. De erau doar bărbaţi cumpărau o minge de fotbal, o tableta şi un pistol-mitralieră de plastic.
Au fost înţelepţi. Cunoşteau multe, adică aveau multe cunoştinţe dar înţelepciunea e să ştii să foloseşti cunoştinţele…
Au fost înţelepţi. Cunoşteau multe, adică aveau multe cunoştinţe dar înţelepciunea e să ştii să foloseşti cunoştinţele…
joi, 21 decembrie 2017
Mirosul Crăciunului - de Nicolae.Geantă
Crăciunul nu înseamnă, cum cântă români, miros de cozonac. Asta nu este decât ghiftuire ca bogatul din pilda lui Lazăr. Crăciunul nu înseamnă miros de portocale. Isus a stat mai mult printre măslini. Crăciunul nu înseamnă nici măcar miros de cetină, de brad. Cu cât mai mult brad, cu atât mai puțină iesle. Mai puțin Hristos.
Crăciunul ar trebui să miroasă a iesle. A simplitate. Simplitatea e eticheta staulului de Betleem. Căci Crăciunul miroase a modestie de Dumnezeu îmbrăcat în țăran. Câți s-ar putea apropia de ieslea Întrupatului dacă Maria, Iosif și Pruncul Isus ar fi avut straie regale? Ieslea e simplă, iar simplul e pentru toți. Nu știu de ce noi complicăm atât de mult Crăciunul punându-i butoane în plus... Și multe, prea multe culori!
Crăciunul ar trebui sa miroasă puternic a tămâie, nu doar a sarmale. Hristos nu stă la masa cu grill, cu cozonaci dacă nu e sfințenie. Iar magii au știut asta. Și i-au adus tămâie. Chiar dacă Pruncului și Mariei le-ar fi prins mai bine ceva de mâncare. Dar mai bine sfânt și flămând... Sau cum cântă Adi Gliga: “mai bine simpli și smeriți, și de Dumnezeu iubiți!”
Crăciunul are miros de biserică. Acolo e localul unde Isus își sarbătorește nașterea. Neprihănirea nu se capătă la televizor, la bowling, la ski și nici atât pe Internet. E obligatoriu de Crăciun ca toate drumurile să ducă la biserică.
Nu se poate miros de Crăciun fără miros de Golgota. Cui ar folosi o iesle, dacă nu ar avea cruce? Și nici atât un Moș ori un brad. E categoric, doar din Betleem miroase a mântuire. A iertare. A harul lui Dumnezeu. Dar toate astea se văd doar la Cruce. Fără Cruce am avea doar un Prunc. Dar cu ea avem mântuire. Veșnicie. La Betleem e ușa de intrare a Fiului lui Dumnezeu pe pământ. Dar la Golgota e ușa de intrare a păcătoșilor în Cer!
Sărbătoriți cu simplitate Nașterea Domnului! Fiți bucuroși de mântuire chiar dacă nu înțelegeți totul! Dăruiți chiar dacă vă este costisitor! Închinoați-vă chiar dacă vă este greu! Faceți în jur să miroasă a neprihănite! Crăciunul are miros de Cer!
Nicolae.Geantă,
Sibiu, 20.12.17
Au furat Pruncul Isus! - de Nicolae Geantă
"Primăria noastră, dle Geantă, a amenajat în centrul localităţii Urleta (sat la cca 5 km sud de Câmpina) o iesle de Crăciun. Foarte frumoasă. Cu Fecioara, Iosif, Pruncul, magii, păstorii şi câteva animale. Încântaţi de feeria sărbătorii, am ieşit seara trecută cu familia să admirăm capodopera. Dar când am ajuns la iesle, stupoare... Nu mai era Isus! Erau toate personajele, dar Isus dispăruse. Ce răufăcător făcuse asta? Indignată, am sunat la viceprimar să-i declar ipostaza. M-a asigurat să stau liniştită, pentru că pe Isus, îl luase preotul la biserică !!!".
Chiar dacă iniţial pare amuzantă, din povestea medicului de mai sus am învăţat o lecţie: de Crăciun, e obligatoriu ca Isus să fie băgat în biserică! Numai aşa, El nu va mai rămâne afară-n zăpadă. Nu bradul, nu ledurile, nu lumânările, nu cadourile şi nici icoanele, colindătorii ori liturghiile ne încălzesc inimile de Crăciun, ci prezenţa sfântă a Pruncului Isus. Fără El, biserica e moartă. E cimitir spiritual.
Din nefericire, în multe biserici din România, deşi e Crăciun, Pruncul tot pe afară rămâne. N-are loc de viaţa duplicitară a enoriaşilor, a preoţilor sau a pastorilor. Nu poate intra din cauza hăţişurilor dogmatice, nu trece de gardurile religiei. Astfel, în lipsa unui Isus viu, nu ne mirăm de ce, multe biserici se mulţumesc de Crăciun să etaleze un Isus... păpuşă!
Nicolae.Geantă,
miercuri, 20 decembrie 2017
marți, 19 decembrie 2017
Necredința - de Mihaela Mănescu
A căzut, de dimineață,
Mană albă, de-o dulceață
Și-un parfum de Rai în floare;
Și-am gustat-o, pe răcoare.
O, ce bună... Ce gustoasă
Este pâinea Ta frumoasă!
Dar de ce-mi mai ceri credință
Și-așteptare-n umilință?
Mană albă, de-o dulceață
Și-un parfum de Rai în floare;
Și-am gustat-o, pe răcoare.
O, ce bună... Ce gustoasă
Este pâinea Ta frumoasă!
Dar de ce-mi mai ceri credință
Și-așteptare-n umilință?
Poveste de Crăciun - Nicolae Geantă
redau mai jos și câteva din articolele mele scrise în anii trecuți de Crăciun
luni, 18 decembrie 2017
Regele Mihai - A fi tăcut
Regele Mihai, remarcat pentru eleganța sa, a declarat în 1991 unui ziarist:
- "A fi tăcut este o umilință.
- A fi tăcut când e vorba de defectele altora este calitate.
- A fi tăcut în a nu rosti cuvinte inutile este penitență.
- A fi tăcut la locul și la timpul potrivit este prudență.
- A fi tăcut când îți duci crucea este eroism", spunea Majestatea Sa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)