ProSefora

youtube

vineri, 1 decembrie 2017

La mulți ani România! - de Vladimir Pustan

Când vorbesc despre tine, cuvintele mi se lovesc de colțurile metaforelor uzate și revin apoi în oala de lut a imprecațiilor. Mă chinuie obsesia emigrării ratate și de aceea te iubesc disperat, ca paraliticul scaunul cu rotile. 

Ești țara mea, coșmarul și visul meu, eu paralel cu tine, statul paralel cu toți. O apă și-un pământ, geografie cât cuprinde, biserici cu turle înalte, străpungând norii, ca săgețile dacilor în căutarea ploii. 

Nu ai un destin mesianic, ai doar un tupeu pe care nu-l arăți la Bruxelles, ci pe malul Dâmboviței. 

Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar sigur pensii nu. De aceea, pentru că mi-ești datoare, să taci din gură când vorbești cu mine.
La mulți ani ție, care nu ai prezent. La trecutu-ți mare, mare viitor. Cu promisiunea asta nu mă mai interesează prețul gazului. Aștept să vină Ștefan Hrușcă să înceapă colindele și lerul, dar până atunci, la mulți ani, România, oriunde te-ai afla!

Vladimir_Pustan

România. O demnitate din care poți muri – de Nicolae.Geantă

foto by tabu.ro
Numai un ochi zvârlit pe barometrele europene, ori mondiale, și aproape constant România e poziționată codașă. Ori în frunte atunci când e vorba de sărăcie, corupție, rețele de prostituție, camarile ale asfaltărilor, inechitate socială. Când e de bine suntem ultimii, și când e de rău pe primul loc. Reportajele presei ne scot în evidență numai case de chirpici roase de inundații, șoproane acoperite cu carton gudronat, oameni cu haine jerpelite, cu ”fețe moarte sau cu limbă stâlcită”, cum ne cataloga un om cult. Și încet, dar sigur, tortura mediatică a destituit România din statutul ei, iar cumplita ei mașină de îndoctrinare a împins românii s-o ia razna cu dragostea de nație, de patrie...

foto by TuridmMaramures.ro
România nu e o țară a ”gurilor știrbe” așa cum chiar filosoful Gabriel Liiceanu o deplângea. Și nici o slută, un salon al suferinței, ori o nație unde cei ce supraviețiesc sunt privați până și de propria lor nefericire! România e o țară unde oamenii pot fi săraci dar demni. Pentru că nu doar cei cu dinți, cu vile, cu mașini de lux ori autostrăzi pot dobândi noblețe! În pușcăriile comuniste mulți știrbi au murit cu demnitate! În persecuțiile asupra bisericii mulți sfinți au rămas drepți din demnitate. În satele și orașele noastre mulți bătrâni cu fereastra plină de pastile mânâncă pâinea sărăciei pentru că au fost și au rămas demni! Sunt demni pentru că au iubit. Și-au respectat și țara și semenii... Și pe Dumnezeu.

La Mulți Ani România!


joi, 30 noiembrie 2017

La umbra mâinii Tale - de Mihaela Mănescu

La umbra Mâinii Tale
Eu caut adăpost;
Că nu e cuib mai moale
Nici leagăn de petale
Cum Mâna Ta mi-a fost...

Sub Aripile-Ți blânde,
Senin, mă odihnesc;
Că nu găsesc niciunde
Un loc ce mă ascunde
Mai tainic, mai ceresc...

La Pieptu-Ți plin de Pace
Primesc Lumină-n dar;
Iar când mi se preface
Cărarea-n văi sărace,
Tu-mi dai belșug de Har...

În Brațul Tău de Tată
Nădejdea eu mi-am pus.
O, nu e-n lumea toată
Iubire mai bogată
Ca-n Mâna Ta, Isus...

MIHAELA MĂNESCU
30 noiembrie 2017

luni, 27 noiembrie 2017

Lacrimile care repară - de Nicolae.Geantă

Matei 5:4 “Ferice de cei ce plâng”

Până mai ieri am crezut, ca și majoritatea dintre dumneavoastră, că versetul din Matei “ferice de cei ce plâng” se referă la cei ce fac asta pentru suferințele bisericii persecutate, blamate pe nedrept, obstrucționate. Dar acum am înțeles că cine poate plânge e fericit!

Îi spuneam lui Vlad Schlezak că cine plânge în biserici e o binecuvântare! Nu oricine poate vărsa lacrimi... Vlad mi-a spus că lacrimile gen “reflex”, adică cele ce le verși când tai ceapă, ai răcit sau ți se irită ochii, sunt niște lubrifiante pentru ochi. Ii purifică, deoarece conțin 98% apă. Lacrimile “emoționale” însă (cele provocate de tristețe, durere, dragoste etc) conțin hormonii care sunt secretați de stress. Odată cu ele corpul dă afară toxinele ce se acumulează de la stress. Mai mult, aceste lacrimi stimulează secreția de endorfine - substanțe care dau o stare de bine! Ele repară celulele afectate și îțî dau senzația de liniște.

Știu, lacrimile nu ne plac. Dar mă gândeam zilele acestea că durerea e eliminată prin lacrimi. Stresul, păcatul care apasă zilnic peste noi, sunt eliberate prin plâns. Și cine plânge își repară sufletul!

Fii fericit că poți plânge! Fără lacrimi am deveni otrăviți. Și totodată otrăvitori.

Știați că o linguriță de lacrimi poate purifica un butoi de apă cu toxine?


Nicolae.Geantă

La Oglindă - de Vladimir Pustan

26.11.2017, BST Beiuș