Dumnezeu știe despre tine mai mult ca tine - de Nicolae.Geantă

Săptămâna asta am călcat pe istorie cum calcă fetele de măritat preșul din fața oglinzii. Am luat la metru pătrat Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Smirna, Efes și Laodiceea. Dar și Constantinopolul. Șocul cel mare a fost nu ruinele bisericilor, și poate nici faptul că în cvasiunanimitate turcii habar n-au unde-s bazilicile antice în propriile orașe, ci că nimeni n-a rămas creștin pe acele meleaguri! "De ce-a îngăduit Dumnezeu?" a întrebat Mircea Țetel în minibus pe fratele Pustan.

"Știu faptele, răbdarea și osteneala ta, că ți-ai părăsit dragostea dintâi! Dar știu și că nu te-ai pocăit! Adu-ti aminte de unde ai căzut!". "Știu necazul, batjocorile și sărăcia ta! Fi credincios până la moarte!". " Știu că locuiești unde-i scaunul de domnie al Satanei, că ții credința Mea. Dar și că unii dintre voi aveți învățături false!". "Știu că faptele de pe urmă le întrec pe cele dintâi. Dar și că învățăturile izabelice vă fac cunoscut adâncimile Satanei! Țineți cu tărie ce aveți sfânt!". "Știu că ești duplicitar, aproape mort! Că doar numele îți trăiește! Veghează!". "Știu că ai puțină putere. Dar în ceasul încercării ce va veni peste lumea întreagă, voi fi lângă tine! Nu pierde cununa!"."Știu că ești căldicel, că te consideri bogat. Tu nu știi, dar Eu știu că ești și ticălos, și sărăc, și orb, și gol! Cumpără de la Mine!". Dumnezeu a știut tot despre bisericile biblice. Dar și bisericile au știut totul de la El. Despre El. Și tot de la El au aflat despre ele. Dar, s-au comportat ca românii: "știi, și la ce-ți folosește că ști".

Scăpat din gura leului - Nicolae.Geantă

În 2 Timotei 4:17, Apostolul Pavel face o afirmație că ar fi "fost izbăvit din gura leului". "Despre care leu este vorba?", m-au întrebat niște frați din alt județ...

Unii cercetători biblici afirmă că acest mesaj ar fi un proverb. Că ar fi fost des folosit în antichitate. Unii teologi afirmă că ar fi vorba de Nero, deoarece în antichitate, despoții, tiranii ca Nero, erau supranumiți și lei. Istoricii spun însă că nu de Nero e vorba în textul paulin deoarece în perioada respectivă "împăratul poet" nu era în Roma. Alții afirmă că "gura leului" e chiar Satana. Conform lui Petru diavolul răgnește ca un leu câutând să înghită creștinii. Ori să-i sperie strașnic. Totuși nici la aceasta nu cred că face referire Pavel.

Conform contextului biblic "izbăvirea din gura leului" poate fi ceva real și nu o metaforă. Învinuitorii lui Pavel l-au dat pe mâna autorităților și se așteptau sâ-l vadă în arenă, luptând cu fiarele... Planul lui Dumnezeu însâ era altul: Pavel trebuia să predice Evanghelia până la marginea lumii! De aceea Hristos l-a scăpat din gura leilor. Dar nu și de ascuțișul sabiei 

Nicolae.Geantă

Jurnal de Turcia. 3. Smirna - Efes - Laodiceea

Miercuri

La 9,00 am plecat de la Hotel Met. Izmirul e un furnicar încă de dimineață. Basilica e în cadrul Agorei. Tot un Templu păgân. Majoritatea turcilor din Izmir nici nu știu de ea. Niciun pliant despre biserică. Numai un cărțoi gros de 100 euro. Restauratorii au veste fosforescente. Lucrează ca melcii. Polițaiul nu mă lasă să stau pe locul bisericii. Care are niste galerii subterane imense. Mia de metrii pătrați. Fluieră la noi de departe, apoi vine spre situ, dar nu vorbește. Nici în turcă, nici în engleză. Vladimir caută altarul. "Unde o fi predicat Policarp?". În oraș mai este o biserică. Se numește chiar Sfântul Policarp. Acolo e încuiat. Ne-a zis un paznic de parcare că dacă vrem să intrăm trebuie să sună pe responsabil să vină de acasă... (Nici Smirna, nici Efesul nu sunt găsite de GPS. Ăsta în didactica sa pentru creștinism e mai analfabet ca turcii).

Am alergat 90 km până la Efes pe autostradă. Turcii au tăiat toți munții. Au necaz pe ei. "Ăștia împlinesc proorocia ", zice Vladimir. Efesul, orașul antic ce a adăpostit una dintre cele 7 minuni ale lumii (templul zeiței Artemis / Diana, distrus în anul 401 dH de creștini), nu are azi mai mult 18.000 de locuitori...

Jurnal de Turcia. 2. Pergam - Tiatira - Filadelfia - Sardes

Marți

Am plecat de la Grand Rosa Hotel pe la 5,30. Fără să dormim o secundă.  La 6 fără 10 eram în Yenikap, la feribot. Turcii au dat busna în locanta portului. Un restaurant cu de toate. Tot dar fără porc... Toți mănâncă dimineața. Și beau ceaiuri din bardace de 50 ml. Rele ceaiuri. Vladimir abia l-a putut ține în gură. Feribotul firmei Ido, o hardughie plutitoare, ce merge cu vreo 50-60 mile/oră, a devenit un oraș plutitor. Încărcat cu automobile, restaurante, săli de pasageri uriașe. Iarăși mănâncă turcii. Două ore cât am navigat au comandat într-una mâncare și ceai! Paradoxal nu sunt grași, obezi. Poate ar trebui să renunțăm și noi la salamuri...

La 9,30 am coborât de pe bac. După 130 minute de plutire pe Marmara. La Bandîrman, un oraș port cu cca 145.000 locuitori. Apoi vreo oră am gonit prin nord vestul Turciei. Șoselele ne-au permis. Otomanii au drumuri bune. nu degeaba sunt cărăușii Europei. La Susurluk am făcut popas pentru breakfast. Pe la 11,30 am ajuns la Balîkeshir, un oraș cu breo 350.000 loc. Urcat pe dealuri. De fapt, mai toate orașele turcești sunt înghesuite pe versanții sărăcăcioși în vegetație (Turcia fiind o țară cu relief înalt, și climat mediteranean). Au urmat apoi vreo două ore de deplasare printre munti. Uscăciune. Vegetație săracă. Terenuri imense slab cultivate. Drumuri bune însă pentru zone nepopulate... Locuitorii, puțini și săraci. Aici am văzut paradoxul turcesc: orașe europene moderne și sate medievale. 

Spre Bergamo, așa zic turcii orașului biblic Pergam, apare civilizația. Culturi extinse de măslini. Grâu. Și ceva porumb. Pergam e un oraș antic, întemeiat de greci, la 26 km est de Marea Egee. Azi are locuitori. Biserica din Pergam, Basilica Roșie cu e cunoscută, e situată în centrul orașului, sub Acropole, un munte unde a construit însuși împăratul Traian. Ruinele bisericii se înalță semețe peste milenii, exact pe locul Templului zeiței egiptene Isis. Aici, în anul 92 a murit ars de viu Antipa, primul arhiepiscop al Pergamului, investit de însuși Apostolul Ioan. Astăzi, clădirea e în restaurare. Din 2014 UNESCO sponsorizează reînvierea Pergamului. Numai că turcii în ceea ce privește creștinismul se mișcă precum ochii de pește congelat. Undeva cocoțați pe schele "sunt trei dorei, care mângâie cărămizile. În ritmul ăsta, vor termina până prin 2030" e de părere Vladimir Pustan. Și are dreptate. Orașul care a inventat pergamul, o foiță suțire de scris, din piele de vițel, a avut o bibliotecă de peste 200.000 de volume. Din nefericire nici un turc n-a putut să-mi spună dacă mai există ceva din cărți. În materie de creștinism afon e un cuvânt prea blând spus pentru ei. 

Jurnal de Turcia. 1 - București - Istanbul

Luni 8 iunie 2015

Să vizitezi bisericile din Apocalipsa e un vis... Ori o mică nebunie. Puțini creștini se mai încumetă să ajungă la ele. Mai ales că sunt într-o țară musulmană... Nepromovate. Ruinate. Uitate... Așa că ne-am propus să călcăm pe urmele sfinților părinți..

Vladimir Pustan a plecat la ora nouă dimineața din Beiuș. Spre Deva. Pe un drum cu aspect selenar. De fapt pe lună tectonica e numai în lung. Drumurile din Bihor și Hunedoara Nord au tectonica de-a latul. Din doi în doi metrii. Șanturi să îngropi camionul. Plus poduri neterminate. Lăsate parcă în mod express cu borduri de-a curmezișul străzii. Să-ți rupi mașina. Și gâtul. Rușine politicienilor! Dar ce știu ei ce-i lipsa de asfalt dacă merg cu avionul? Pe banii statului...

Mircea Țetel și Aurel Hritcu au plecat din Suceava abia pe la 15. La 18 trebuia să fim toți in București. Dar cu toate că Mircea e "regele șoselelor", Mercedesurile nu zboară. Iar dacă apare și vreun accident pe la Focșani... Nicolae Geantă a plecat tot la trei după amiază. Cu Interegio. Un tren în care faci saună îmbrăcat. Cu smartphonul obligatoriu în poală. (Apropos, ce mai socializare contemporană în tren! Să bați din degete pe-o sticlă, cu căștile în urechi. Iar vecinii să nu știe despre tine decât că ai iPhone... Viitorul sună bine...)

Visuri sau vise? - de Lidia-Maria Bărbînţă

Mulţi dintre noi nu suntem fericiţi pentru că "trăim puţin și prost", vorba fratelui Vladimir Pustan. Oameni cu visuri mărunte. Sau 'made in China'.

Așa se întâmplă când ni le fabricăm fără să dorim a ști opinia Supervisor-ului Fabricii de Visuri. Apropos, cred că există o singură Fabrică de Visuri pe care o deţine Dumnezeu. El a creat și Fabrica și visurile. Noi avem libertatea să alegem ce visuri să fabricăm. Și dacă să le fabricăm sub atenţia Lui.

Diavolul creează doar rebuturi ieftine. Falsuri pe care le ambalează frumos și oamenii le primesc bucuroși. Așa devin și ei superficiali. Diavolul vrea oameni ieftini cu vise ieftine. Care să ardă lânga el in Iad.

Visul împlinit al carierei strălucite și al serviciului bun împânzește buzunarul și înceţoșează mintea celui pentru care Dumnezeu, familia sunt . Banii sunt necesari, dar nu ţin locul dragostei. Fratele Nicolae Geantă spunea "Compromisul nu are durabilitate. Pentru că nu are măsura dragostei." Pe asta a înţeles-o și Iuda...mai târziu, iar apoi, îngrozit de efectele alegerii greșite, a ales să se compromită de tot.

Pierduți și găsiți - de Vladimir Pustan

Beiuș, Biserica Sfânta Treime, 7 iunie 2015

Meditație

Rezistenţa unei corăbii este demonstrată deplin numai când înfruntă un uragan, şi puterea evangheliei poate fi arătată deplin numai când un creştin este supus unor încercări grele. Trebuie să înţelegem că, pentru ca Dumnezeu să dea „cântări de veselie noaptea“, El trebuie mai întâi să facă noapte.

(Nathaniel William Taylor)

Fluturi lângă umărul crucii (1) - de Fivi Geantă

Esență vieții este sa înveți sa iubești,.. Sa rupi din fericirea ta spre a face fericit pe aproapele tău indiferent cum se raportează la tine.

Vreau sa-ti spun atat: mergi inainte cu Hristos, orice s-ar intampla. E frumoasa calea, e si grea uneori, dar in final merita tot efortul. Domnul sa te binecuvanteze sa fii lumina pentru ceilalti si credinta ta sa fie molipsitoare.

Tăcerea este spațiul in care omul se trezește. Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile.

Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti, fiindcă oamenii sunt ceea ce gândesc când sunt liberi să se gândească la ce vor (A. W. Tozer)

Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina" (L. Blaga). Hai s-admirãm apusul, dar sã trãim în zori (Apollinaire)

Nicolae Geantă la BP Coşerele, Prahova

Ziua de azi - de Vladimir Pustan

Moștenirea creștină personală nu avea prezent. Am crescut într-o biserică în care trecutul revenea obsedant pentru a avea motiv de lacrimă, iar viitorul avea culori incerte. Bucurie, după necazul cel mare.

Moștenirea românească iar nu are prezent. Admiratorul lui Budha, poetul nostru național Mihai Eminescu, a sintetizat ce credem despre conjugarea timpului ”La trecutu-ți mare, mare viitor”. Iar lipsește prezentul.

Priviți de pe lună suntem cel mai escatologic neam. Stăm și așteptăm. Mai mult stăm.

Puțini din noi mai trăiesc în ziua de astăzi, dar luăm măsuri pentru a trăi altădată…

Camus zicea că adevărata generozitate față de viitor constă în a dărui totul prezentului. Dar Camus e francez.

Hristos zice să trăim ziua de azi cu necazul aferent. S-o trăim, nu s-o murim.

David ne aduce aminte că și ziua de azi e făcută tot de Dumnezeu, deci să ne bucurăm, să ne veselim, să muncim, să sperăm. Mai ales că ne așteaptă curând ieșirea din timp… Când nimeni nu va mai avea trecut și viitor. Ci doar veșnicie…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

Chibzuința - de Nicolae Geantă

Chibziunța este o analiză atentă a lucrurilor făcute. O judecată cumpănită. O ducere la capăt a angajamentelor. Sau un refuz a le face dacă nu ești în stare. Oamenii chibzuiți se pot înfrâna, se pot ordona, structura. Fac lucrurile cu băgare de seamă… La noi, societatea, şi chiar biserica suferă din ce în ce mai mult de nechibzuinţă. De lucruri în dezordine, de trăit ca la carte. Viaţa a devenit alandala. Majoritatea oamenilor recunosc asta, însă moto-ul dumnealor este: „Va veni o zi să ne ordonăm”! Şi nu o fac!

Pilda celor 10 fecioare ne spune că toate aveau candele. Toate aveau haine de nuntă. Toate au aţâpit, şi toate s-au trezit. Numai că 5 dintre ele au lucrat neînţelept. Biblia ne zice fără chibzuinţă. Adică fără gândire, fără logică. Biblia engleză, numeşte aceste fecioare „fullish”, adică „proaste”. E o prostie să stai la 12 noaptea cu candela în mână şi să nu ai cu ce-o aprinde. E ca şi cum ai înota fără apă! E o prostie să te ridici și să predici să treacă timpul, să cânți pentru a fi văzut sub reflectoare, să dăruiești din mândrie, să proorocești din îndrăzneală sau dimpotrivă să închizi robinetul Duhului Sfânt! Blestemat este cel ce face lucrarea Domnului fără băgare de seamă!

Oamenii plâng. Deseori degeaba. - de Sefora Geantă

E obligatoriu să înţelegem că nu tot ce pierdem este o pierdere.

Plus ca nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Nimeni nu fură pe nimeni, pentru că a părăsi e o alegere conștientă. E adevărat că oamenii pot fi influențaţi, dar depinde numai de ei dacă pleacă sau nu.

Oamenii vin și pleacă din viața noastră ca trenurile, iar în gara sufletului nu staţionează decât atât cât au nevoie. Sau cât avem noi... Și fiecare își caută gara care îi place. Unii țin cont de aspectul exterior, alții de cât de bine se simt acolo. Unii caută gări curate, sau pustii, alții preferă gările cu aurolaci. Fiecare gară atrage omul care îi seamănă, care se integrează cel mai bine în peisaj... Uneori, mai uităm bagaje prin gările altora, și le producem suferință. Iar ei se amăgesc cu speranța că într-o zi o să ne întoarcem după ele. Dar nimeni nu se mai întoarce! Și tot trecând prin zece mii de gări, ne trezim că ajungem la destinație fără bagaje. Săraci. Pentru că am pierdut totul pe drum.

Pentru întreg articolul click  SeforaSeah

Psalm pentru părinți - de Nicolae Geantă

Bucuraţi-vă seara când în casă este gălăgie, şi nu vă puteţi odihni de râsetele pruncilor dvs băgaţi în pat. Nu-i mai apostrofaţi că nu adorm liniştiţi. Şi nici atât de repede ca dvs. Într-o zi liniştea o să vă pară înspăimântătoare! Bucuraţi-vă  când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi ve-ţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni! Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.

pentru continuare click http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/06/de-ziua-copiilor.html

Foto Botez Cireșarii Beiuș

Click toate fotografiile Aici Facebook Ciresarii