| Sala Cireşarii Beiuş | 07-dec-2014
ProSefora
youtube
luni, 8 decembrie 2014
duminică, 7 decembrie 2014
De ce a venit El? - de Max Lucado
Dumnezeul Universului S-a născut în sărăcia unui om de la țară și a petrecut prima Lui noapte într-o covată dintr-un grajd. El a lăsat slava cerească și a coborât pe pământ. Cine și-ar fi imaginat că va face așa ceva? Ce lume minunată a lăsat pentru noi ! Cea mai luxoasă vilă de-a noastră ar fi un trunchi de copac pentru El. Dumnezeu a devenit un embrion-celulă și a intrat în pântecele Mariei. El a devenit ca noi. Privește numai locurile pe unde dorea să meargă: grajduri,magazine pentru tâmplărie, locuri rău-famate, cimitire. Locurile pe unde s-a dus ca să ajungă la noi, ne arată cât de departe va merge El ca să ne atingă. Lui Îi place mult să fie cu cei pe care Îi iubește!
Sursa AICI
sâmbătă, 6 decembrie 2014
Mică lectură pentru părinți de moș Nicolae - de Nicolae.Geantă
Nici nu coborâseră din pat dimineață, că fetele mele m-au întrebat: "Tată, de ce pun părinții dulciuri în cizme?". "Să arate iubirea". "Nu, pentru că nu sunt în stare să vorbească! S-o declare! Vor să scape ușor!". Au dreptate, iubirea trebuie să aibă și cuvinte dulci, nu doar bomboane care fac diabet.
Părinții se străduiesc să arate copiilor că sunt perfecți. Când nu pot, ei își mint pruncii. Îi înșeală. Nu doar cu moș Nicolae... Numai că, odraslele n-au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți cinstiți! Mai mult, Dumnezeu te va ajuta să fii tot ceea ce poți fi, dar nu te ajută să fi altcineva!
Viața este ca un labirint; e ușor să te pierzi! Am citit azi că o nereușită nu înseamnă eșec total. Că există și a doua șansă. E drept, nu în fiecare zi ni se oferă. Există a doua șansă fraților, dar nu garantează nimeni că există și-un mâine! Și nici moș Nicolae...
Niște băieți m-au colindat pe înserat cu steaua. Părinții lor nu le pun nici cizme în picioare, darămite dulciuri în ele! Cineva s-a supărat că părinții o lasă tot singură, iar jobul lor e peste grija ei. Ambele cazuri sunt lipsă de responsabilitate! Oameni buni, reușita sau eșecul în afaceri, nu înseamnă nimic pe lângă reușita ori eșecul de a fi părinte!
de Nicolae.Geantă
Moș Nicolae, sfântul buzelor umflate - de Vladimir Pustan
N-am ştiut nimic despre el înainte de revoluţie. Probabil din cauză că avea acelaşi prenume cu „împuşcatul”, iar apelativul de „moş” nu convenea bâlbâitului din Scorniceşti.
Nici tata nu s-a căznit să-mi facă lipeala cu el. Tata n-avea timp de fleacuri.
De aceea n-am înţeles de ce într-o seară, venind de la o evanghelizare, m-am împiedicat în prag de bocancii copiilor şi nu mi-am pus nici o întrebare de ce i-au lăsat afară. Dimineaţa copiii s-au trezit înaintea mea. Nu şi-au mai găsit nici măcar pantofii, pentru că bernardul nostru, Barry, îi cărase în cuşcă. Au venit la mine cu buza umflată şi cu ochii-n soarele de iarnă.
Am vrut să fiu fariseu şi să le explic faptul că noi suntem împotriva tradiţiilor, să fie atenţi că diavolul nu doarme şi el foloseşte ba o zi, ba alta, ba un sfânt, ba un Valentine’s Day. N-am avut cui ţine o predică motivatoare pentru că plecaseră să-şi recupereze bocancii.
Adevărul e că Moş Nicolae ar trebui să fie sfântul naţional al românilor. El are de-a face cu noi mai mult decât Sfântul Andrei care ne-a adus credinţa, decât Sfântul Ştefan cel Mare, cel „ degrab vărsătoriu de sânge nevinovat ” şi alţii.
Sunt vreo douăzeci şi trei de milioane de români lăsaţi zilnic cu buza umflată. De parlamentari, poştaşi, patroni, copii, părinţi, soţ, soţie, profesori, medici…
Viaţa acestor amărâţi risipiţi prin România, Spania, America, Aiurea şi Canada e un bocanc gol, lustruit, scos pe pragul destinului, aşteptând în noaptea lungă UMPLEREA.
Moş Nicolae e tot ce nu e Dumnezeu şi-n care noi ne punem încrederea. E goana după vânt, e agăţarea disperată de orice ni se pare un reazem, o ancoră.
E aşteptarea cu mâinile-n sân să ni se întâmple ceva ce să ne schimbe viaţa.
De fapt refuzul de a te încrede în Dumnezeu are ca alternativă buzele umflate.
vineri, 5 decembrie 2014
joi, 4 decembrie 2014
Lansare de carte cu Nicolae Geantă la Câmpina
Program
11, 00 – 12, 30 - Simpozion „11o ani de învăţământ
profesional de petrol. 1904-2014” - Colegiul Tehnic Constantin Istrati Câmpina, Amfiteatrul CDI
- Lasare de carte
Repere ale învățământului de petrol din Câmpina 1904-2014 – Nicolae Geantă, Gheorghe Stanciu, Ion Necula
- Comunicări
Corelaţia
dintre industria petrolieră şi învăţământul de pofil – dr. Nicolae Geantă
Învăţământul profesional de petrol – prof. Gheorghe Stanciu
Personalitați din învățământul profesional de petrol - director Ion Necula
Personalitați din învățământul profesional de petrol - director Ion Necula
Lecţie
de istoria petrolului – istoric Alin Ciupală
Învăţământul de petrol câmpinean. Începuturile – istoric Şerban Băleanu
- Eveniment editorial
Revista GeoPrahova, nr. 4 - fondator Nicolae Geantă
12,30-13,30 - Discuţii
12,30-13,30 - Discuţii
marți, 2 decembrie 2014
România după 1 decembrie - de Sefora Geantă
1 decembrie. Fasole cu ciolan. Horă de amatori. Imn cântat pe 17 beregăţi. Steaguri şi steguleţe. Vin fiert şi costume populare. Armată, televiziune şi defilări. Lumânări şi reduceri la oalele pentru sarmale.
Azi tot românul e patriot. Poartă cu mândrie tricolorul, vorbeşte în versuri şi îşi drege glasul. Se adună prin pieţe, iese la strada principală. Nu ratează nici un prilej de socializare (sau de căpătat ceva). O mulţime de oameni veseli şi roşii la faţă (încă nu ştiu dacă nuanţarea asta se datorează frigului sau unor lichide "tari"), se îmbrăţişează călduros, pentru ca de mâine să reînceapă să se înjunghie pe la spate.
Nu mi-am schimbat părerea... Suntem o naţie de ciudaţi.
Blestemăm ţara asta peste 360 de zile pe an, şi azi, brusc, o iubim şi suntem mândrii de cetăţenia noastră română.
Ne văităm ca nu avem locuri de muncă şi n-avem viitor între hotarele ei, n-avem copii. Dar cine oare o fi făcut milioane de avorturi în câteva decenii? Tineretul ce trebuia să întreţină ţara nu a avut dreptul la viaţă! Acum suportăm consecinţele.
Ne plângem că ne pleacă pruncii în diaspora şi nu ne mai vizitează cu anii, uitând că noi le-am implantat ideea asta în minte, încă din copilărie. Suntem nemulţumiţi de regimul politic, de
conducători, de vecini, de străzi, de pensii. Aşa-i românu, vrea să-i pice totul din cer, de-a gata.
Astăzi însă uităm de toate inconvenientele şi defectele patriei, simţindu-ne mai români, "mai tineri, mai efervescenţi". Problema e că timpul nu stă în loc. Mâine e 2 decembrie şi euforia se va dizolva, lăsând la iveală problemele care, oricum, au fost tot timpul acolo.
Ce-i de făcut?
Pentru tot articolul faceți click
http://seforaseah.blogspot.ro/2014/12/romania-dupa-1-decembrie.html
luni, 1 decembrie 2014
Vladimir Pustan | România, țara pe care o iubesc
sala de Conferințe Cireșarii Beiuș, 1 decembrie 2012
Despre România numai de bine... - de Vladimri Pustan
Decembrie 1, 2014
Când scriu despre România scriu cu pixul între dinți, cu o mână pe inimă și cu cealaltă pe mânerul valizei.
Așa că nu am să o fac. Am să-i las pe alții.
”Adam a fost român, pentru că numai un român poate sta gol, să mănânce mere pădurețe și să creadă că e în rai” – Octavian Paler
”România e un pământ tragic unde totul se sfârșește în comic” – Paul Morand
”Nu putem vorbi despre o descreștinare a românilor, pentru că ei n-au fost creștinați niciodată pe de-a-ntregul.” - Daniel Barbu
”Românii sunt eroi când sunt în grup, în turmă. La Grivița au fost lei. Dar românul izolat e blând ca un mielușel.” – Constantin Rădulescu-Motru
”România nu are nimic original în afară de țărani și peisaj (de care nu suntem responsabili), dar cu țăranii nu putem intra decât pe poarta din dos a istoriei.” – Emil Cioran
”Unde e sufletul acestei nații care are sabia lui Ștefan cel Mare la Istanbul, tezaurul la Moscova, bogățiile bisericii la Athos și intelectualii în America?” – Horia Roman Patapievici
”Dimensiunea noastră păgână a fost tolerată și asimilată de biserică.” – Constantin Noica
Dar poate mai bine scriam eu ceva… Ceva plin de speranță, de optimism cald ca marea la Balcic în septembrie…
La mulți ani, România. Să nu uiți că tu ești, și atâta ți-ajunge. Ca să avem viitor trebuie să ne împăcăm cu istoria. Și să avem sfinți autentici nu de import… Și să ne rugăm să nu pierdem și ultimul tren. Pe cel al mântuirii personale pentru că mântuire de obște nu există.
V l a d i m i r _ P u s t a n
http://www.ciresarii.ro/index.php/despre-romania-numai-de-bine-vladimir-pustan/
http://www.ciresarii.ro/index.php/despre-romania-numai-de-bine-vladimir-pustan/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)