Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Moș Nicolae, sfântul buzelor umflate - de Vladimir Pustan


N-am ştiut nimic despre el înainte de revoluţie. Probabil din cauză că avea acelaşi prenume cu „împuşcatul”, iar apelativul de „moş” nu convenea bâlbâitului din Scorniceşti.
Nici tata nu s-a căznit să-mi facă lipeala cu el. Tata n-avea timp de fleacuri.

De aceea n-am înţeles de ce într-o seară, venind de la o evanghelizare, m-am împiedicat în prag de bocancii copiilor şi nu mi-am pus nici o întrebare de ce i-au lăsat afară. Dimineaţa copiii s-au trezit înaintea mea. Nu şi-au mai găsit nici măcar pantofii, pentru că bernardul nostru, Barry, îi cărase în cuşcă. Au venit la mine cu buza umflată şi cu ochii-n soarele de iarnă.

Am vrut să fiu fariseu şi să le explic faptul că noi suntem împotriva tradiţiilor, să fie atenţi că diavolul nu doarme şi el foloseşte ba o zi, ba alta, ba un sfânt, ba un Valentine’s Day. N-am avut cui ţine o predică motivatoare pentru că plecaseră să-şi recupereze bocancii.

Adevărul e că Moş Nicolae ar trebui să fie sfântul naţional al românilor. El are de-a face cu noi mai mult decât Sfântul Andrei care ne-a adus credinţa, decât Sfântul Ştefan cel Mare, cel „ degrab vărsătoriu de sânge nevinovat ” şi alţii.

Sunt vreo douăzeci şi trei de milioane de români lăsaţi zilnic cu buza umflată. De parlamentari, poştaşi, patroni, copii, părinţi, soţ, soţie, profesori, medici…

Viaţa acestor amărâţi risipiţi prin România, Spania, America, Aiurea şi Canada e un bocanc gol, lustruit, scos pe pragul destinului, aşteptând în noaptea lungă UMPLEREA.

Moş Nicolae e tot ce nu e Dumnezeu şi-n care noi ne punem încrederea. E goana după vânt, e agăţarea disperată de orice ni se pare un reazem, o ancoră.

E aşteptarea cu mâinile-n sân să ni se întâmple ceva ce să ne schimbe viaţa.

De fapt refuzul de a te încrede în Dumnezeu are ca alternativă buzele umflate. 


Un comentariu:

  1. Ai ai ai, extraordinar, ce interpreteaza fratele in Mos Nicolae...Nu fiti prea sfinti! Se pare ca din pacate nu stie fratele Pustan ce e O INIMA de COPIL, pentru care lucrurile sunt exact numai ce sunt: niste dulciuri in niste cismulite aduse de cineva, care vrea sa le faca un bine (Mos Nicolae). De cand ma stiu la noi venea Mos Nicolae si sunt cele mai frumoase amintiri din copilaria mea. Pe vremea lui Ceausescu, cand nu aveam nimic si abia asteptam dimineata de 6 Decembrie, cand ne sculam si vedeam ceva sclipind in cisme...asa bucurii de atunci nu am mai trait, pentru ca am fost COPII si pentru un copil toate lucrurile sunt curate. Nu mai exagerati ci IUBITI inainte de toate! Inca o data: pentru cei curati, toate lucrurile sunt curate!

    RăspundețiȘtergere