Gânduri de duminică - de Vladimir Pustan

Dacă toate le-a făcut Dumnezeu cu un scop atunci de ce a creat urzica? Pentru că știe că există lucruri pe care nu trebuie să punem mâna.

Atâta timp cât nu-ți pasă unde ești, nu te poți rătăci.

Un adolescent este un minor ce poate deveni o problemă majoră.

Banii costă uneori prea mult.

Învingătorii sunt foști ratați care s-au supărat.

Civilizația nu-i altceva decât exercițiul autoconstrângerii.

Lumea de azi are nevoie de sfinți care să aibă geniu. Ca să ajungi în cer trebuie doar să fii sfânt. Ca să fii folositor lumii acesteia și Împărăției lui Dumnezeu trebuie să ai idei.

Partea frumoasă a morții e că pune capăt bătrâneții.

Cei ce pierd timpul de obicei se plâng de scurtimea lui.

Aceste lucruri le-am citit săptămâna asta în niște cărți. Am crezut că vă pot fi și vouă de folos. O duminică frumoasă…

V la d i m i r _ P u s t a n  

Sursa: Cireșarii.ro

Christian Brethren sau Creștinii după Evanghelie din Europa

Ţara	Debutul	Adunări	Credincioşi adulţi
Albania	1991	12	1.000
Austria	1900	50	40.000
Belgia	1971	30	2.500?
Bosnia & Herţegovina	1993	3	300
Bulgaria	1900	5?	300?
Croaţia	1905	2	44
Cehia	1909	25	1.400
Danemarca	?	6	360
Elveţia	1820	48	4.000
Franţa	1910	108	6.600?
Germania	1853	459	30.000
Insulele Feroe	1865	35	7.000
Islanda	1911	1	21
Irlanda	1827	17	814
Italia	1856	240	20.000
Marea Britanie	1828	1000	40.000
Moldova	1992	12	350
Muntenegru	1992	1	30
Olanda	1850	110	9.000
Polonia	1909	39	3.000
Portugalia	1870	95	1.000
România	1899	685	44.476
Rusia	1830	5?	300?
Serbia	1900	16	460?
Slovacia	1900	22	800
Slovenia	1905	2	23
Spania	1863	200	9.000?
Ucraina	2000	10	1.000?
Ungaria	1900	20	1.000

Sursa: Emanuel Răduț, Craiova

Obiectie: datele despre Austria nu au cum să corespundă cu realitatea! E imposibil...  Nici toți evanghelicii nu (cred că) sunt 40.000! Bulgaria declarase încă din 1990 vreo 4500 de "frați". Desigur (cred că) era un număr gonflabil. Totuși nu sunt numai cca 300...
(Voi reveni cu obiecții)

Înfruntându-ne propiul Ierihon

Înfruntându-ne propriul Ierihon

Iosua 6:1-5

Inventio

Ierihonul era dat deja spre nimicire...

Zidul Ierihonului stă în picioare câtă vreme înlăuntru avem zidul neasculțării, zidul fricii, zidul necredinței...

In 40 de ani Ierihonul a ucis pentru că pocaitii au zidurile lor.

Dispozitio

1. Urmând strategia lui Dumnezeu, nu strategia noastră

Zidul neascultării vechi dărâmat de ascultarea/de strategia Domnului. 

Biserica a început să lupte după planurile care îi plac.

2. Înaintând disciplinat: doar înainte!

Zidul fricii dărâmat de disciplină: marș în timp, rânduiala, constanța etc. 

Nici un indisciplinat nu este premiat!

3. Crezând că Dumnezeu este Dumnezeu

Zidul necredinței e dărâmat de credință. 

Noi facem rugăciuni, dar problema este că nu credem!

Concluzio

Hristos face strategia. Tu fi disciplinat și credincios!

Avertisment: Zidurile căzute nu mai trebuie ridicate!

Nicolae Geantă la Betel Codlea

Nicolae Geantă - Învingând inerția

18 ianuarie 2014
Biserica Penticostală Efraim Târgoviște
Întâlnire interconfesională de tineret
* * *
Învingând inerția
1. Inerția se hrănește cu trecutul
2. Inerția se amestecă cu secularismul
3. Inerția slujește cum vrem noi nu cum e planul lui Dumnezeu
Avertisment: nu lăsa pe Satana să-ți fure medalia!

Pietre vii - interviu cu Vladimir Pustan

Vladimir Pustan - În focul încercării

Sala Cireșarii - 19 ianuarie 2014 

Nicolae Geantă - Familia Campioană

Biserica Penticostală Emanuel Câmpina, 07.09.2013

Despre generații - interviu cu Vladimir Pustan

Secrete mici pentru un succes Mare

Vor fi momente cand vei dori sa renunti. Vor fi clipe cand te vei simti descurajat si vei incerca sa te impaci cu ideea ca nu esti facut sa ai succes. Nu trebuie sa uiti insa ca ai facut o promisiune fata de tine. Aceea de a reusi. Ramai fidel promisiunii tale si nu abandona lupta. Nu te preda niciodata. Continua sa te bati pentru visul tau pana in ultima runda.

1. Succesul inseamna implicare

 . Alfred Nobel era cunoscut drept un tanar care avea vise indraznete. Intr-o zi, a poposit la curtea imparatului Napoleon al III-lea, pentru ai cere un ajutor financiar, necesar in cercetarile care i-ar fi permis descoperirea unui explozibil puternic. Nu i-a fost usor sa-l obtina. Bancherii erau suspiciosi si nu credeau in sansele lui de reusita. Dar, spre mirarea tuturor, visul sau s-a implinit. Dinamita mai este folosita si astazi. Insa numele lui a ramas in memoria tuturor nu datorita explozibilului, ci datorita premiilor care-i poarta numele, acordate anual de Academia Regala din Stockholm. Pe patul de moarte, Nobel a lasat prin testament ca uriasa lui avere sa fie folosita, sub forma unor premii acordate anual, pentru sprijinirea tinerilor cercetatori. Motivatia? A vrut sa se implice in vietile celor de langa el pentru a nu mai fi privit doar ca omul care a inventat un explozibil ce ucide. 

Oamenii de care ne aducem intotdeauna aminte sunt aceia care au schimbat lumea intr-un fel sau altul, care ne-au ajutat sa fim ceea ce suntem acum.

2. Succesul inseamna renuntare

      Un lucru de valoare nu poate fi obtinut atata vreme cat nu esti dispus sa faci sacrificii pentru el. Sotii Marie si Pierre Curie exemplifica din plin adevarul spuselor de mai sus. Descoperirea radium-ului a necesitat multe sacrificii. Vreme de patru ani au lucrat din plin, strecurand, tratand si analizand tone intregi de pamant din dorinta de a descoperi elementul care il facea radioactiv. In toata aceasta vreme, au renuntat la orice timp liber, la alte preocupari, la ei insisi chiar. Marie avea sa moara de leucemie din cauza radiatiilor care i-au distrus celulele maduvei osoase. 

Trebuie sa inveti sa renunti pentru a putea obtine ceva valoros.

Rugul Aprins Toflea organizează "Conferință pentru familii" la Sovata

închinare: Grupul Rugul Aprins Toflea

mesaje biblice: Cristi Talpă (20 ian.), Gabriel Zăgrean (21 ian.), 

Vladimir Pustan (22 ian.), Mircea Demian (23 ian), Nelu Brie (24 ian)

participanţi: cca 200 de familii de tofleni din toată România

motto-ul evenimentului:
Neemia 4:14 "Luptaţi pentru familia voastră şi veţi birui!"

De ce sunt creștin - de Vladimir Pustan

Pentru că îmi doresc să dau un sens vieții mele. Ideea că mă desparte de animale doar faptul că folosesc laptopul îmi repugnă. Și că sunt îngrădit între naștere și moarte muncind ca să mănânc și să mănânc să pot munci. Dar asta nu are nici un sens. Istoric vorbind nu sunt decât o tenie în condițiile acestea.

Pentru că nu-mi permit să fiu budist… Faptul că aș putea rata intrarea în nirvana și să mă transform după repetate morți într-un câine comunitar, fugărit și eutanasiat până la urmă de către primarul Marean Vanghelie, mă blochează. Mai bine să trăiți o singură dată și bine pe pământul acesta decât să faci praf vreo zece vieți trăind cu siguranța că mai ai una de rezervă.

Pentru că nu vreau să mor nebun ca Nietzsche, sărutând caii din oraș. ,,Oricine Îl mai are pe Hristos drept însoțitor nu va cunoaște singurătatea de care am eu parte”, glăsuia în 2 iulie 1885 cel ce decretase moartea lui Dumnezeu. Lipsa lui Hristos din viață așează automat pe soclu neantul ce aduce după el schizofrenia spirituală. Spitalele de psihiatrie burdușite dovedesc falimentul vieții fără cerul aferent deasupra capului.

Sunt creștin din cauză că sufăr de o anumită doză de masochism. Zâmbesc dulce-amar când mă gândesc că fac parte din cea mai persecutată grupare de pe pământ din ultima sută de ani. Poate că așa trebuie să plătim și noi faptul de a-i fi împărtășit pe păgâni forțat, că am dospit inchiziția și i-am botezat pe evrei.

Sunt creștin și genetic. Bunicul meu a fost un sfânt, mama o femeie adevărată și amândoi creștini buni. N-am dorit să incerc altceva când modelele funcționau. În laptele matern erau ascunse și cântările lui Traian Dorz.

Sunt creștin pentru că am dorit să fiu fericit știind de la bătrânul Kant că fericirea nu-i un ideal al rațiunii ci al imaginației. Am fost liber să-mi născocesc cerul. Iar pe alocuri îl văd mai frumos decât l-a văzut Ioan în Patmos.

Sunt creștin pentru că am organic în mine speranța unei alte vieți, un necreștin lucid neputând evita disperarea știind că la capătul drumului nu-l așteaptă decât moartea.

Sunt creștin pentru că Hristos nu m-a obligat să fiu ci m-a lăsat să aleg. Orice constrângere care nu vine din interior mă sperie de moarte.

Lăsându-mi libertatea înseamnă că mă respectă. Intrarea în jug și sub cruce e opțională. Un salt în necunoscut prin credință. Și astfel moartea devine cea mai frumoasă aventură a vieții.

Dacă n-aș fi creștin, m-aș face…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

Dioptriile lui Isaia - de Nicolae.Geantă

Text: Isaia 6:1-9

Ce a văzut Isaia în Templu?

1. A văzut că slava lui Dumnezeu e mai mare decât auzise
- casa era plină; tot pământul e plin de măreția Lui!
- a văzut pe Dumnezeu!

2. A văzut că păcatul său e mai mare decât îl bănuia
- vai de mine! Sunt pierdut...
- s-a văzut pe sine!

3. A văzut că nelegiuirea poate fi ispășită numai de Dumnezeu, nu de oameni
- era prooroc dar tot păcătos
- a gustat un cărbune aprins!

4. A văzut că secerătorii lui Hristos sunt voluntari, nu remunerați
- iată-mă, trimite-mă!

Concluzio
- când vezi slava lui Dumnezeu, când te vezi pe tine, vei vedea și pe cei din jur!
- Hristos e singurul optician care nu ne greșește dioptriile!

Nicolae.Geantă

O tură în plus - de Nicolae Geantă

Un atlet câștiga de fiecare dată cursele. Și pentru că nimeni nu-i putea ține piept, întrecerile sale deveniseră plictisitoare. Se cunoștea învingătorul încă din start. Într-o zi, un ziarist a întrebat pe campion care îi este secretul. "De fiecare dată când terminăm antrenamentul, în timp ce toți colegii mei merg la cabina de duș, eu mai fac o tură în plus!".

O tură în plus. În timp ce ceilalți se relaxează, să continui să transpiri. Un exercițiu în plus și atingi Himalaya la bac. O zi în plus de muncă și-ți cresc conturile pe card. O carte lecturată în plus va face diferența când deschidem gura la predică. O pagină citită din Biblie în plus și simți pe Dumnezeu mai aproape. O rugăciune în plus e o aripă nouă.

O tură în plus. Când Moise pleca din cort după rugăciune, Iosua rămânea mai departe lângă gura lui Dumnezeu. Era tot numai urechi! Tura lui în plus l-a făcut mai târziu mai mare peste tot norodul. Când ucenicii ațâpeau pe genunchi, Isus continua rugăciunea pe munte. Tura în plus l-a făcut Mântuitor. A rezistat pe cruce!

O tură în plus. Înseamnă o evanghelizare mai mult în stradă, o broșură mai mult în scara blocului, un kilometru mai mult în misiune, o oră mai mult la repetiția corului, o melodie divină a orchestrei. E egal eficiență. Dar și satisfacție.

O tură în plus cu Hristos aduce înfrânare când te calcă cei din jur pe bătături, lacrimi când aproapele-ți suferă nesprijinit, cozonaci în orfelinate nu doar de Paști și Crăciun. O tură în plus și vei mirosi a înger. O tură în plus și vei sta în picioare când cei din jur cad, vei merge înainte când cei mai mulți fug înapoi. E tura martirilor, a psalmiștilor, a sfinților ce schimbă cotidianul infestat.

Să faceți o tură în plus! În fiecare zi mai mult decât ieri. Și zidurile Ierihonului se fac moloz. Să nu le mai ridice nimeni!

Fiți maratoniștii lui Hristos, nu doar creștini ieșiți în șlapi la promenadă! Dumnezeu nu dă medalii decât celor ce transpiră...

Dacă aș fi... - de Fivi Geantă

Dacă aş fi o floare,

i-aş surâde gingaş Soarelui în fiecare dimineaţă

când l-aş vedea răsărind din cămara sa de lumină,

şi aş încerca să înveselesc obrazul înlăcrimat

al îngerului care mă va mirosi.

Dacă aş fi o păpuşă de cârpă,

aş fi sfetnicul cel mai bun al stăpânei mele.

Aş sfătui-o când să înainteze şi când să se retragă,

aş fi veselă când se bucură,

iar când ar plânge i-aş şterge obrajii cu inima mea.

Dacă aş fi o pasăre,

aş zbura spre cer întotdeauna îndrumând tinerii

să nu-şi lase aripile tăiate ori frânte,

şi să lupte pentru împlinirea viselor lor.

Dacă aş fi un nou-născut,

aş strânge în pumnu-mi micuţ degetul tatălui meu,

şi i-aş spune că vreau să mă ţină de mână

pe întreg drumul vieţii.

Dacă aş fi un copil,

m-aş bucura pentru fiecare clipă a copilăriei mele,

pentru că anii sunt ireversibili,

şi trec repede ca gândul.

Dacă aş fi părinte,

aş încerca să fiu cel mai bun exemplu pentru copiii mei.

Le-aş da câte o pereche de aripi,

dar, i-aş lăsa să înveţe singuri a zbura.

Dacă aş fi o persoană importantă,

aş aprecia lucrurile mărunte

nu pentru că sunt de valoare,

ci pentru că înseamnă ceva.

Dacă aş fi inimă,

 mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă

şi aş aştepta până ce soarele l-ar topi.

Dacă aş fi un delfin,

aş duce pe fundul oceanului dăsaga de tristeţi a lumii,

şi aş încuia-o în pântecele pământului.

           

Dar ..., 

sunt decât o adolescentă

care nu poate decât să-i mulţumească lui Dumnezeu

pentru tot ce i-a dat.

Şi pentru că în lume,

poţi învăţa câte ceva

de la oricine.