Ar fi trebuit să aibă 90. Azi însă se împlinesc 14 ani de când a plecat! Pe un drum one way! Daddy. Omul care îmi lipsește atât de muuult! Da, cel mai mult din toate lipsurile mele!
Ai fost eroul meu când eram mic, povățuitorul meu când am
ajuns adult. Nu te-am ascultat mereu și acum aș da 10.000 de talanți de Argint
să te mai aud spunând câteva povești cu tâlc la gura sobei! Când eram tânăr
credeam că știu atât de multe, dar azi, când am ghiocei în tâmple, am învățat
că numai bătrânii sunt enciclopedii de viață!
M-ai învățat multe daddy! De la secretele casei la secretele
pădurii. De la munca cu mâinile și spinarea la răbdarea în fața lipsurilor și a
farfuriilor mai puțin pline! De la trezitul până în zori la strânsul la piept a
tuturor și la dărnicie cu mână largă! Nu contează cum sunt alții, important
este să fii tu! Oamenii nu își aduc aminte de ce le-ai oferit, dar nu vor uita
cum i-ai făcut să se simtă! Mulțumesc daddy!
Ai fost aripa mea când am fost părăsit la numai câteva zile!
Ai fost acolo chiar când am fost lup singuratic! Ai venit cu ranița plină de
bucate după mine în Armată! Mergând 9 ore cu trenul, stand în picioare pe coridor,
după 16 ore neîntrerupte de muncă. Apoi alte ore cu autobuzul. Și întorcându-te
înapoi în același ritm direct la serviciu! După două nopți nedormite! Ai fost
sponsorul meu în facultate! Din pensia ta umilă după 45 de ani de muncă „cu
ochii în foc!” Ai fost masa întinsă a copiilor mei! I-ai răsfățat! Ai fost
paznicul casei mele, cheia ei, siguranța că atunci când seara veneam acasă nu
ne întâmpina pereții reci și clima groenlandeză.
Îmi e foarte dor de tine tată! Îmi e așa de dor să mergem în pădure să tăiem fagi uscați cu joagărul. Chiar și pe ploaie cum făcem când aveam vreo 14 ani, plini de noroi și de frunze umede de noiembrie! Îmi dor chiar și de o ceartă cu tine! Certurile de multe ori sunt și constructive. Pentru cine are inimă mai nu numai cap! Îmi lipseeeești! Oare mă auzi când te strig?
Visez ca într-o zi să fii acolo! La catedra din Ceruri unde se strigă catalogul Sfinților lui Dumnezeu! Tu m-ai învățat cum se trăiește pe pământ. Cum să muncești din greu în Valea Plângerii! Eu te-am învățat cum să urmezi Calea. Singura Cale. Drumul Crucii lui Hristos! Ai cam șchiopătat tu, dar mă încred în bunătatea Tatălui nu în străduința ta. Te-aștept daddy, te-aștept la poarta numărul 7 din Ceruri! În fața ei ne-am dat întâlnire noi românii în veșnicie! Să fii negreșit acolo! E dureros că te-am pierdut odată!
Te iubesc Daddy! Poate mai mult decât când erai Aici! RIP
Eu. Micul Bruno de Skabarnov. Ai uitat cum îmi ziceați și tu și bunicul când
eram mic?
PS: Știi că aici a nins neîntrerupt de trei zile la noi și totul e acoperit de zăpadă care strălucește în razele soarelui? E alb. Alb imaculat. Exact ca în ziua când tu ai plecat pe drumul fără întoarcere. Mi-am amintit azi ce am învățat atunci. Când pleacă cineva în veșnicie în jurul său trebuie să rămână totul alb!
Nicolae.Geantă
Poate cineva să îmi dea un cui ?
RăspundețiȘtergerepentru că eu nu am cui să scriu așa...
Minunat ! Atât de frumos încât mă gândesc că numai o persoană ca d-l Nicolae Geantă putea să pună toată trăirea și dragostea într-o proză perfectă .
RăspundețiȘtergereFiți mult binecuvântat domnule și fratele nostru în credință Nicolae Geantă , de bunul și marele nostru Dumnezeu !!!