Familia ca Fundament: Dialog deschis cu pastorul Luigi Mițoi & Dorina Vornicu

sursa: Vocea Creștinilor

Turneul Misiunii Betania Chicago în România. Ploiești, 4 iulie 2024

sursa: Bethany CC

DE CE ISUS? Turneu Misiunea Betania Chicago în România, 2024 (4, Bistrița)

Dumincă 30 iunie. Bistrița. Dacă e duminică toate drumurile duc la biserică. Încă de la prima oră. Astfel că în timp ce Șteffy anunța deșteptarea iar Dorin chema grupul la masă încă de la 6,30, pastorul Luigi Mițoi a plecat deja spre biserică. Este exclus să fie într-un loc în România și să nu aibă o programare. Anul acesta trebuie să predice de peste 40 de ori! În aproximativ 40 de zile! Harul Dimnului să fie peste El! După breakfast (ce interesant, s-ar traduce ad-literam „rupe postul”), tinerii au urcat în autocare și au pornit la drum. Spre Bistrița. Alt centru mare evanghelic. Chiar dacă am plecat imediat după 9,00 am sosit în capitala bistriței-Năsăud abia după 13,00. E duminică dar șoselele României sunt pline de automobile. Că se întorc acasă ai noștrii din diaspora înțelegem, dar unde forfăie atâtea camioane duminica nu am putut elucida. Și da, mai avem multă mămăligă de mâncat noi românii până vom avea autostrăzi și șosele extravagante.

Bistrița e un oraș vechi, unii zic că ar fi sit din Antichitate. Atestat documentar în anul 1264, nu e doar cel mai nordic oraș săsesc din țara noastră, ci și unul extravagant! Cochet. Modern. Și cu PIB consistent. Multe afaceri, mulți bussines-mans. Multe case, clădiri de... top. Nici nemții nu au „cășile” bistrițenilor. Sunt de admirat. Îi cunosc de mulți ani și pot să spun că bistrițenii sunt oameni grozavi. Ca să-l citez pe pastorul Gabi Zăgrean. Bistrița e înghesuită (are densitate medie de peste 515 locuitori pe km pătrat!) într-o depresiune frumosă pe valea râului cu același nume, străjuită de dealurile omonime, și flancată la nord de munți cristalini (Munții Bărgăului, Munții Rodnei, 2303 m), și la Est de Munții Călimani (care sunt de origine vulcanică). Ca populație are astăzi cca 95.000 locuitori. Față de 82 de mii în 1992 și 74 de mii în anul 2002, creșterea este semnificativă! E printre puținele orașe din România care a avut o creștere substanțială în ultimele doyuă decenii. Asta din cauza prosperității! Economice. Dar și spirituale. Trebuie să recunoaștem ce-a spus Max Weber în Etica Protestantă: reformele protestanților au adus prosperitate economică. La 1500 orașul era considerat cel mai frumos din Transilvania! Conform pelegrinului italian Giovani Boteno. Era vremea când se constuise cetatea Bistriței (secolul XV). Tot aici funcționa o biserică evanghelică săsească (ridicată în secolul XIII), care e „în picioare” și în zilele noastre! Turnul ei de 75 m, din piatră este cel mai înalt de acest gen din România. E un sky-scrapells autohton. Uite că nu americanii, ci românii au construit primii zgîrie nori! Chiar dinainte de 1300 dHr. Și din piatră, nu din sticlă și beton!

Din totalul de aproximativ 95.000+ de locuitori, 80% sunt români. Germani au rămas numai 268. Iar evrei doar 15. Confesional ortodocșii sunt sub 70%. Iar evanghelicii de 10 ori mai puțin. Penticostali bistrițeni avem vreo 5%. Organizați în 10 biserici, din care opt aparțin „de cult” și două independente (Emanuel, Sfânta Treime, Betesda, Ben Hacore, Agape, Muntele Sionului). Am aflat asta chiar de la pastorul corodonator județean, fratele Victor Câmpean. Care e frate cu bishop Florin Câmpean din Chicago, președintele Church of Gog al românilor penticostali americani care au aderat la această organizație. Baptiștii nu sunt mai mulți de 800 de inși. Iar creștinii după Evanghelie maxim 100. Una peste alta evanghelicii ar fi cam 1 din 10 în Bistrița.  

În Bistrița, orașul lui Andrei Mureșanu care a scris imnul național al României încă de la 1848,  evanghelicii români au înființat acum câțiva ani un liceu penticostal. Aici prima școală confesională fusese construită în anul... 1388! Tot aici în seprembrie 2022 s-a sărbătorit Centenarul Penticostalilor din România. Pe Arena TeraPlast. Unde a fost și evenimentul nostru.

După lunch-ul dela Hotel Corona, tinerii dela Misiunea Betania Chocagp au mers în oraș să împartă fly-ere și Biblii. Apoi s-au deplasat la Arenă. Tera Plast Arena e o sală polivalentă de sport, undeva la marginea Bstriței (pe strada Aerodromului). Cred că este una dintre cele mai frumaose și moderne săli de sport din România. N-aș greși dacă aș numi-o number one. Pe lângă sala cu o capacitate de 3007 locuri în tribune, Tera Plast Arena mai dispune de terenuri pentru baschet, fotbal, handbal, tenis și o pistă de alergare cu opt culoare, un minihotel cu 30 de camere a două locuri dispuse pe trei etaje, și o parcare cu 477 locuri. Întregul Complex Sportiv Unirea are o suprafață de 30.166 mp. Cât a costat o astfel de bijutere? Țineți-vă bine. Peste 27,3 milioane de euro!

La ora 17,30 în sala erau doar sute de persoane. În 15 minute depășise mia de participanți. Dar la 18,00 fix, ora începerii la eveniment ajunseseră cca 2800-2900 de persoane. Așa fac românii. Vin în ultimele minute. Nu doar pe stadioane, la școli sau examene. Ci și la biserică. Uneori, nouă păstorilor, și cred că și preoților tradiținali, situațiile acestea ne crează momente de stres. Minipanică. Cred că venitul în ultima clipă e o filosofie nu doar mioritică. Mulți vor să prindă trenul în ultimul minut. Chiar și trenul vieții. Tatăl  meu zicea că el vrea să intre în Cer ca tâlharul de pe cruce: în ultimile cinci minute ale vieții! Greșită filosofie. De unde știi care sunt ultimele cinci minute? Vreau să vă previn: nu uitți că lîngă Crucea Domnului de la Golgota au fost răstigniți doi tâlhari. Unul nu s-a pocăit nici în ultimile cinci minute: De unde știi că nu poți fi ca el? Ai grijă în viață. Aleargă la Dumneeu câtă vreme este aproape, câtă vreme se poate găsi. Aleargă din timp. Ultimele minute nu sunt le noastre...

După ce a făcut introducerea pastorul Victor Câmpean, pe scenă a urcat și Radu moldovan, președintele Consiliului Județean Bistrița. Un creștin evanghelic, frate de-al nostru. După mulțumiri față de Dumnezeu și de Grupul Bethany, Câmpean a anunțat grupul Bethany United. Care și aici a cântat magnific. Mai ales că nu au mai trebuit să înfrunte zăpușeala, căci Tera Plast are aer condiționat. Și monitoare uriașe atârnate de tavan, în formă de cub. Cu astfele de monitoare „de departe vezi aproape!” au cântat din nou Laura Bretan, Gabi Buzguță, Amalia decean și Bethny United conduși exceptionat de Dan Mucaciu (director muzical) și Andrea Oros (dirijor) cărăra le mulțumim cu toată inima! Ași fost „profi”! De fapt, pentru Dumnezeu nici nu se paote altfel sluji. Lui Dumnezeu îi slujești 100%. Ori totul, oric nimic. Știați că o slujire incompletă poate fi idolatrie? Fugiți de slujiri 80-90%! Restul pentru cine e? Porunca I ne avertizează că avem un Dumnezeu care nu acceptă să i se împartă slava cu nimeni. Nu s epaote Dumnezeu și altceva!

La 19,25 pe scenă a urcat pastorul Luigi Mițoi. A continut seria e predici „De ce Isus?” De data asta a rosit o învățătură din „pilda femeii prinsă în adulter” (Ioan 8). Isus este singurul care iartă păcatele oamenilor. El este singurul care primește toți oamenii! Și este singurul care a venit să ne scape! „Hristos a iertat trecutul femeii dar a făcut-o responsabilă de prezent: du-te și să nu mai păcătuiești!”, a spus spre final pastorul Mițoi. Chiar așa, dumneata dacă ai fost iertat mai continui să păcătuiești? Între și eu... Mă gândeam la finalul preciii că femeia prinsă în preacurvie care a fost adusă târâș de părății ei, nu doar ca n-a murit în prezența Domnului Isus, dar a primit și viață veșnică! Pentru că cei ajunși în fața Domnului primesc viață. În fața sa Moartea se dă un pas înapoi. Cu El și morții înviază! Tu n-si vre să înviezi? Fără el nu se poate... „De ce Isus?”, a întrebat la final bishop-ul dela Bethany CC. „Ptr că noi trebuie să fim primiți și nu ne primește nimeni! Isus m-a spălat cum spală o femeie o cămașă! O face iarăși albă, curată... Nu vrei să te spele și pe tine?” Și din tribune încep să coboare tinerii. Cam timid. Unul, alți doi, alți doi, și alții. 15 persoane au încredințat viața lui Isus. De ce lui Isus? Pentru că oricine își predă viața lui nu o va pierde. Isus e Păstrătorul etern al vieților omenești! Nu doar Judecătorul.

La finalul predicii am realizat câteva interviuri spontane. Printre intervievați s-au numărat și pastorul Gabi Zăgrean și Radu Gheorghișă. Gabi e un bistrițean arhicunoscut de bisericile evanghelice. Și nu numai. Un predicator și evanghelist de „trafic greu”. Un globe-trotter neobosit. Un prieten al nostru, al Misiunii Betania. Am discutat puțin cu el despre reticențele tinerilor. Iar cu președintele CJ Bistrița am discutat printre aletele despre „cel mai mare impediment social din județ”. „Cred că moralitatea”, a spus fratele Radu Moldovan. Da, dacă românilor le lipsește ceva e moralitatea. Cu cât ne îndeprtăm de Dumnezeu cu atât îi lăsăm standardele mai jos. De ce Isus? Pentru că EL e chintesența bunului simț! Fiți oameni morali! Dar și sfinți! Moralitatea fără sfințenie nu intră în Cer!

Masa de seară s-a servit la TeraPlast. La etajul II e un restaurant. Să vă spun că bucatele au fost din abundență? Chiar dacă era aproape ora 23? Mulțumim președintelui Consiliului Județean radu Moldovan! Terra Plast e arena CJ. Mulțumim pastorului Victor Câmpean. Mulțumim Gabi Zăgrean. Mulțumim tuturor celor ce v-ați implicat în evenimnet. Noi nu putem să vă îmbrățițăm pe toți dar o vom face cu o rugăciune! Dumnezeu să vă dea izbândă pe toate planurile!

Mulțumim și fratelui Samuel Muică, misionar ce se ocupă în fiecare loc cu educația copiilor. La Bistrița a strâns într-o parcare adiacentă Arenei vreo 484 de copii. Mulțumim echipei coordonate de Sami. Mulumim și Asociației „Suflet Salvat”. Ei oferă Biblii pesonalizate, sbliniate de mână. E ideea Ralucăi Trofin din Deva. Care a strâns zeci, sute d voluntari în proiect. Mulțumim și lui Adelin Duca din Oradea. El a printat tot ce-a fost de tipărit. (Despre cele trei lucrări vom scrie mai târziu, separat)...

Primele 4 zile din Turneu s-au încheiat. Odată cu ele a trecut și jumătate din anul 2024. De mâine e iulie. Vom poposi două zile în Brașov apoi reluăm Turneul. Alte 4 seri minunate ne așteaptă. Dumnezeu să binecuvânteze România!

Nicolae.Geantă & Misiunea Behany Chicago

DE CE ISUS? Turneu Misiunea Betania Chicago în România, 2024 (3, Oradea, Piața Unirii)

Sâmbătă. 29 iunie 2024. Oradea. Capitala Bihorului, și aș spune eu a baptismului românesc, este unul dintre cele mai dinamice orașe mioritice ale ultimilor ani. Atestat documentar încă de la 1113, cel mai important oraș din Crișana – care are astăzi cca 185.000 de locuitori (iar zona metropolitană, cu cele 11 comune adiacente undeva la peste 250.000 locuitori) - ocupă locul 7 în topul celor mai performante orașe din România. Cu un rank de 49,6 (conform City Index 2024), după Cluj-Napoca, București, Sibiu, Brașov, Timișoara și Iași. În clasamentul prosperității (putere economică, inovație, afaceri, dinamică socială), Oradea este însă locul 5 în top (după București, Cluj-Napoca, Timișoara și Sibiu). Iar în topul orașelor cu cele mai mici infracțiuni este lider în România. Municipiul de pe Crișul Repede, care are în componență 67,5% români și cca 18% maghiari, a avut o comunitate uriașă de germani (în secolul XVIII) și una de evrei (după 1735; prima sinagogă construită în anul 1803; în interbelic evreii reprezentând 1/5 din populația orașului, azi mai sunt aproximativ 300!). În 2024, orașul crișan de la 13 km de granița cu Ungaria are o comunitate mare de creștini evanghelici: vreo 9500 de penticostali (4,9 %), vreo 7000 de baptiști (peste 3,3%) și doar 250 de creștini după Evanghelie. Dacă mai punem și reformații (11% din locuitori, majoritatea maghiari), vom constata că la Oradea protestanții sunt aproape 20%, catolicii 10 % (7,5 % romano-catolici, 2,5% greco-catolici), iar ortodocșii sunt doar jumătate din locuitori (53,2%). Mozaic confesional. Care conviețuiește pașnic. Se poate trăi pașnic oriunde oamenii au în centru pe Dumnezeul Scripturii. De fapt este singurul Dumnezeu. Ceilalți sunt idoli. Și un idol e tot una cu nimic! Deci, aș putea compila pe Marin Preda: „Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e...”

Dacă la Arad e centrul penticostalismului românesc, aș putea spune că la Oradea e centrul baptismului mioritic. Pentru că aici activează cea maimare biserică baptistă din România, Și din Europa. Emanuel Oradea, cu vreo 4000 de membrii! Tot aici au avut loc marile treziri spirituale baptiste din țara noastră - prin pastorul Liviu Olah (între anii 1974-1976, când s-au botezat noutestamental/la maturitate peste 500 de credncioși, odată 400 și altădată cca 145), s-a înfințat Liceul Teologic Emanuel (1990), Universitatea Emanuel Oradea – singura universitate baptistă conservatoare din Europa! Alături de ele funcționează Liceul Penticostal, Colegiul Biblic Est European, diverse edituri de carte Făclia, Scriptum, Casa Cărții, Kerygma, Isaharus, etc,  Căminele Felix etc. Prima biserică baptistă s-a înființat la Oradea în anul 1912, iar dintre cele de azi amintim: Emanuel, Providența, Speranța, Elim, Harul, Koinonia, BBSO, Biserica Maghiară. Dintre persoanele remarcante ale baptiștilor orădeni amintim doar câțiva: Liviu Olah, paul Negruț, Marius Cruceru, Petru Vidu, Doru Hnatiuc etc (sper să nu se supere nimeni!).

Penticostalii, nu sunt nici ei mai prejos. Ba dimotrivă, numeric sunt mai mulți. Dintre bisericile penticostale orădene trecem în revistă (în ordine aleatorie): Betel, Speranța, Maranata, Filadelfia, Tabor, Camel, Efrata, Efraim, horeb, ierusalim, Vestea Bună, Ekklesia, Geneza, Nădejdea Vie, Învierea, Lumina, Sfânta Treime. Desigur sunt biserici care ne-au scăpat, numărul lor fiind mult mai mare. (Am fi vrut să găsim, în online măcar, o statistică a bisericilor și membrilor acestora). Însă ce cunoaștem aceea vă împărtășim...

E sâmbătă. Weekend. Încă de la 7 fix (7 a.m.) fratele Șteffy Lozneanu adună tinerii la breakfast. În misiune disciplina e cap de afiș. De fapt creștinii trebuie să fie disciplinați oricând. Oriunde. Poate ar trebuie în fiecare dimineață să ne reamintim că duhul este plin de râvnă iar trupul este neputincios. La 9,00 cele două autocare au plecat spre Căminnul Felix. Spre village 2, sau complex 2 pe românește. Cel din Sântandrei. Căminul Felix din Oradea este un orfelinat cu două complexe compuse din case familiale. Primul complex e vecin cu Băile Felix, în Sânmartin. Acesta cuprinde 6 case. Cel de-al doilea este în Sântandrei. Are 10 case. Construite prin voluntariat. Cu ajutorul a sute de voluntari din USA, UK (Anglia) și Suedia. Început imediat după Revoluție, în anul 1990, la inițiativa Lindei Hornberg și a soțului său Lois (Linda venea cu ajutoare în România din 1972), Căminul Felix a cazat peste 600 de orfani. Astăzi e casă oentru cca 200 de prunci fără părinți. Acestora li se oferă „nu doar o masă și un pat, ci și o mamă și un tată”, ne-a spus Răzvan Petrică, coordonatorul proiectului. Pentru că în fiecare casă sunt cca 10 copii dar și o familie care are grijă de ei. Sunt cazuri în care familia e compusă din părinți care au crescut aici!

„Am crescut odată cu legislația frate Nicu”, a mai zis președintele, care recunoaște că hățișurile birocrației sunt tare încurcate. Nu doar uneori. Deci și fondurile de la stat se accesează cu greu. Complexele au 100 de salariați, dar deși au condiții bune, salariile sunt mult mai mici ca la stat. Însă angajații știu – pot - fac și voluntariat. „Cea mai mare bucurie o trăim când viețile lor sunt transformate de Cuvântul lui Dumnezeu!”, e deviza lor. Apropos, mai știți vreo carte care transformă mai profund decât Sfânta Scriptură? Care manual are mai mare impact în societate? Ori mai multe răspunsuri la problemele vieții? Și mai ales cu privire la mântuire? Oare de ce unii au impresia că vor performa fără Cartea Cărților? Vă condamn să iubiți Biblia! Ea vă poate despărți de păcat. Fără ea păcatele devin pietre de moară legate ca cerceii de urechi. Asta în contextul în care fiecare clipă de viață e un exercițiu de înot. Să-noți cu pietrele de moară de gât...

Ah, era să uit. Administratorii Complexului Felix au construit o fermă, un atelier de croitorie (da, copiii de la Căminul Felix au avut târg de tricouri făcute chiar de mâinile lor, pe care tinerii americani le-au cumpărat ca să-i susțină în lucru), și un atelier de croitorie. Aici copiii își dezvoltă aptitudinile. Nu există om pe planetă care să nu aibă un dar! O aptitudine. Numai că cineva trebuie să îl îndrume, să îl împingă pe orbită. Faceți-vă timp să împingeți oamenii pe orbită! Stăruiți în aceasta. De pe orbită e ușor să tragi jos pe cineva. Voi doar urcați-i!

Ferma de animale e și un rezervor pentru hrană. Însă pentru mâncarea zilnică e nevoie de suficiente alimente. Și era să uit și acest amănunt: fiecare casă are un microbuz care transportă copiii la școală. „Sunt risipiți prin mai multe școli, și de aceea e nevoie de microbuze să-i ducă la școală și să îi aducă acasă!”, îmi mărturisește fratele Petrică. Evident întreținerea copiilor costă. Dar și a complexului. De aceea lucrare Căminului Felix Oradea este susținută prin sponsorizare. Cine are portofel să audă... Și să vadă e-mailul fundației (cf@caminulfelix.org).

Fiecare tânăr al Misiunii Bethany Chicago a cumpărat din magazine cadouri pentru un copil orfan. Sau pentru 2-3 copii. La săraci, la orfani, la bătrâni, la neputiincioși nu te duci numai să-i vizitezi, să-i mângâi pe frunte, să le cânți worship ori să le reciți poeme creștine. Nu e suficient celor în nevoie să le spui doar „pacea Domnului!”. Aici predicile nu se țin cu cuvinte. Ci cu plase de alimente. Cei care merg sau trec cu mâinile-n buzunare pe lângă cei în nevoi vor auzi într-o zi: „am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, ați fost însetat și nu mi-ați dat un pahar de apă!” Sper să nu auziți niciunul aceste replici dure. Ci doar: „intră în bucuria Stăpânului Tău!” Tinerii din America au avut jocuri, discuții, socializare și îmbățișări cu toți orfanii. Integrarea a fost impresionantă. Copiii se atașează imediat de alți prunci. Tocmai de aceea Hristos ne-a poruncit să „ne facem asemeni unor copii”. Întrebare retorică: „oare de ce oamenii mari se atașează mai greu de semenii lor?”. Cadourile ro-americanilor au fost ca un fel de „fireworks”, vorba sorei Tabitei Morar de la Bethany. Mai ales că toată săptămâna, la Complexele domnului Petrică, pruncii au participat la mai multe evenimente organizate de către o familie de misionari americani.

Trei ore a durat vizita la Căminele Felix. Era să uit. Tocmai asta? Spre final gazdele au oferit vizitatorilor „hot-dog”-uri. Au vrut să îi servească cu ceva stil american. Inițiativă apreciată. Și delicioasă.

După masa de prânz echipa dela logistică a mers direct în Piața Unirii. Unde au fost aranjate 5000 de scaune. O scenă uriașă. Monitoarele. Sonorizarea. Și alte 1001 de chestiuni tehnice. Beni Dudaș a fost din nou cu km de sârme în mîini. Doamne, omul asta știe pe de rost toate firele! Echipa de la Predic.ro (filmare) a venit și ea mai devreme. Dar și echipa Bethany CC. Pe la ora 17 erau peste 30 de grade C. (Over 86 F degrees). În 15 minute eram ud în spate. Oamenii începeau să apară. Inițial vreo 200, apoi vreo 2000. Pe la 18,30 erau peste 2500 indivizi. Unii ascunși undeva la umbră. Am reînvățat ceva ce știam deja: nimănui nu îi place în fierbințeală. În spate standurile cu cărți: „De ce ISUS?” a pastorului Luigi Mițoi se oferă gratuit. Mii de volume. La fel și Scripturi. Ori magneți cu Misiunea Bethany. Mai sunt și standuri cu cărți creștine, cu tricouri, cu... sucuri sau cu... înghețată! Pe căldura tropicală cineva s-a gândit că ar putea fi de folos. Precizez: standurile Bethany au totul gratuit. Celelalte standuri, cu plată, nu-i aparțin.

La ora 19,00 sunt vreo 28 de grade C. S-a lăsat un nor dar e zăpușeală. În Piața Unirii din Oradea sunt 5000 de oameni pe scaune. Și peste 2000 în picioare, la terase, în spatele scenei la umbră. Ori poate mai mulți... Oradea face diferența! Aici Dumnezeu se plimbă pe fiecare stradă. Trebuie să recunoaștem pasiunea orașului pentru Hristos. Dumnezeu să transforme România cel puțin într-o mie de... „Orăzi” (să folosesc vorba unui renumit păstor).

După interpretarea magnifică a Laurei Bretan și Bethany United, dar și a familiei Buzguță, a urmat Amalia Decean. Care, întâi și-a spus și mărturia. În clasa a VIII-a începuse să fumeze, să facă rele! A ajuns apoi în preajma unui băiat și a trăit abuzuri. Se depărta zilnic de Dumnezeu. O viață de decepții. Într-o zi a murit fratele său. La 27 de ani. Amalia a avut un declick. Și la 28 de ani era în brațele lui Dumnezeu. E singurul leagăn care nu scapă pe nimeni. Brațele lui Hristos sunt ca aripile de cloșcă: ne acoperă bine, ne încălzesc, ne protejează de vrăjmași. De ce Isus? Pentru că are cele mai protectoare brațe! Unde își pune El degetul nimeni nu poate zmulge nimic! „Dacă îmi pare rău de ceva, spune Amalia, care acum are 44 de ani, este că am pierdut timpul! De aceea astăzi sunt aici! Să îți spun ce să faci!” Chiar așa te-ai gândit vreodată pe ce irosești cel mai mult timpul? Te-ai gândit că timpul e singura materie calculabilă și ireversibilă? Nu-ți irosi viața! Zaharia Stancu spunea „ce-ai omorât, omorât rămâne!” Nu știu de ce dar în loc să răscumpărăm vremea, o irosim. Apoi, vorba lui Nicolae Iorga: „în viață irosim ani și la moarte cerșim clipe!” Doamne, ai milă de noi! Nu crezi că e timpul să nu-ți irosești viața?

După concert a urcat pe scenă pastorul Luigi Mițoi. L-am văzut puțin obosit. Și emoționat. Cel puțin o oră s-a rugat și-a meditat în spatele scenei. Cine n-a predicat niciodată mulțimilor nu știe fiorul acesta. Fiorii mai bine zis. Că-s mulți. Reci. În acest timp, cei din echipa de consiliere eram răsfirați printre rânduri și meditam. Când a urcat pe scenă păstorul Betaniei din Chicago, echipa de mijlocire (pastori, consilieri, bărbați, femei, bătrâni, tineri – băieți și fete) s-a dus în spatele scenei. Forța Cuvântului e proporțional egală cu forța rugăciunii. Când biserica se roagă păstorul prinde aripi. Capătă trâmbiță. Cu sunet de tulnic. Și cu har. Și cu ungere sfântă. Înțelegeți acum de ce predicatorii trebuie susținuți în rugăciune? Chiat și când vestitul CH Spurgeon predica, sub trapa amvonului se rugau 20 de inși! Și se pocăiau zeci de oameni în sală! Nu cumva noi azi nu mai avem odăiță? E camera de combdă a Duhului Sfânt. Cine luptă pe genunchi în odăiță va rămâne în picioare în luptele cu furtuna. Iar cel ce seamănă Cuvântul va secera rod!

Predica fratelui Luigi M. a fost despre vindecarea unui orb. A fost partea a doua din „De ce Isus?” Mă gândeam când a început mesajul biblic că Domnul e singurul ce poate vindeca de orbire. Mulți oamenii nu văd deși au ochi. Cine nu vede cu sufletul e în întuneric. Ziua-n amiaza mare! Pastorul din statul Illinois a rostit, printre altele, câteva fraze pline de greutate: „Nu e nimic mai important decât să scăpăm de iad!”, „E gata să ne ierte Cel ce-a stat atârnat pe lemn”, „De dragostea lui isus n-o să vă despartă nimeni niciodată!”. Apoi a făcut chemare la pocăință. Și, au început să vină din mulțime câțiva tineri plângînd. O femeie a străzii. Un bărbat în cărucior. O femeie împingându-și un cadru. Un bărbat bolnav. Altul care puțea a băutură. O femeie cu o fată ce avea probleme psihice (pentru aceștia m-am rugat chiar eu). Și alți. Și alții. Echipa de închinare s-a rugat pentru oameni, le-a oferit Scriptura, o carte a fratelui Luigi. Magneți. Abțibilduri. Mângîiere.

A fost un har minunat. Dar și zăpușeală. A trebuit să merg să iau câteva interviuri. Diverse. Îmi place că oamenii sunt foarte diverși. Diversitatea e ca o pictură. Cu multe nunațe. Culorile dau viață. Numai la spital e o singură culoare. Ori la cimitir. Prin urmare fiți colorați! Fiți diverși. Dar uniți. Diversitate în unitate! Nu e deviza Uniunii Europene, ci a Bisericii! Să trăiți în echipă. Toți împreună. Nu împreună separat. Asta e filosofia satanei!

 Era ora 21,30 ( 9,30 p.m.) când s-a încheiat evenimentul. Pâlcuri, pâlcuri, oamenii rămâneau îîn scaune. Nu mai plecau acasă! Unii mergeau la fratele Luigi să se roage pentru ei. Alții își doreau selfie-uri cu păstorul. Și unii mă căutau să mă rog pentru diverse probleme! (Doamne, câte probleme au oamenii!). Acolo, în mijlocul Pieței! Dumnezeu e prezent peste tot! Știți vreun loc unde nu poate fii găsit? În afară de iadul regretelor?

Pe la 22,30 am ajuns cu toată echipa la masă. Organizator a fost Biserica Speranța. Cea Penticostală, de sus, de pe deal. Bisericile trebuie să fie pe deal. Sus. Să fie văzute de toți. Nu prea e bine să mănânci noaptea. Și totuși o facem! Cei mai mulți. După masă tinerii au aplaudat bucatarii la scenă deschisă. Aprecierile se materializează și prin aplauze. Chiar și la adresa Domnului! Nu e păcat...

Mulțumim încă odată Bisericii Penticostale Speranța Oradea. Mulțumim Comunității Penticostale Oradea. V-ați implicat bine! Mulțumim și bisericilor baptiste pentru prezență. Și creștinilor după Evanghelie, și ortodocșilor, catolicilor, reformaților, tuturor celor prezenți. Indiferent de Confesiune. Să știți că în Cer va fi ca în sâmbăta asta seara, în Piața Unirii din Oradea. Umăr la umăr indiferet de confesiune. Cântări ca un singur glas. Mari și mici. Tineri și bătrâni. Sfinți. Bucurie. Fără lacrimi. Fără dureri. Fără ură. Fără ranchiună. Fără păcat. Fără cărucioare. Fără mâini amputate. Dar și fără predici! În Cer nu mai predică nimeni. Pentru că acolo îl avem pe Hristos Isus față-n față. Pentru eternitate! Să nu ajungeți acolo fără noi, și nici noi fără dumneavoastră!

Alături, în Hristos

Nicolae Geantă & Misiunea Bethany Chicago

Nicolae Geantă la RVE Timișoara despre interzicerea telefoanelor în școli

 https://fb.watch/t3NYO3SbUi/

fă click pe link sau pe foto