Joi 4 iulie 2024. Ploiești. Astăzi e ziua cea mare. Nu pentru că e 4th July și ar fi ziua națională a Statelor Unite ale Amercii. Pentru că mai mult decât să sărbătorim ziua US sărbătorim ziua Domnului. Chiar dacă e joi. Mai crede cineva că joia poate fi transformată în duminică? Pavel spune că pentru Dumnezeu toate zilele sunt la fel. Nu de odihnă, ci de slujire. Sabatele lui Dumnezeu înseamnă nu post de lucru, ci închinare cu toată ființa. Da nu facem acum teologie. E mare zi pentru că e ziua Ploieștiului. A orașului acela (cândva) petrolier din sudul țării întemeiat de pe vremea lui Mihai Viteazul acum 5 secole (1503). A orașului meu, care m-a abandonat de mic. A orașului mamei mele și-a rudelor mele care zeci de ani m-au lăsat singur, departe. Sper că tu u ai crescut singur. Pardon, fără părinți. Pentru că niciun pământean nu e niciodată singur. Dumnezeu nu abandonează pe nimeni. Știați că și când ne îndepărtăm de El, Hristos e în spatele nostru? Că ne suflă în ceafă? Căutați povestea celor doi ucenici de pe drumul Emausului (Luca 24:15). Dumnezeu e cea mai bună mamă! Și cea mai bună dronă! E mereu cu ochii pe noi!
De două zile plouă mărunt. Mocănească. Zici că e
octombrie! Dacă aș fi fost președinte, poate
aș fi zis și eu: „vara e ca toamna!” De la 35+ grade Celsius temperatura
a scăzut la 15! Ploaia e binevenită, mai ales când e secetă. Dar când ai un
eveniment pe stadion, fie el și acoperit, nimeni nu o dorește. Cineva mi-a zis
cu oseară înainte la Brașov: „ce veți face la Ploiești, că va ploua?”. „Nu, i-a
spus cam revoltat. Pe stadion va fi soare!” E 10,00 AM. Și plouă încă. „Doamne,
începe te rog să-mprăștii norii!” Sunt stresat. În timp ce soția mea zâmbește.
E mult mai optimistă ca mine. Și mai mulțumitoare. „Dumnezeu face ce consideră
El! Orice ar fi, e bine!”
Peste 30 de minute mă întâlnesc cu David Laza și echipa
de caritate în Câmpina. 15 voluntari. Avem cîteva familii nevoiașe de vizitat.
Nu cu mâinile goale. La săraci Evanghelia se vestește cu pâine. Și zahăr. Și
ulei. Și făină. Cu mâncare. Paote ziceți că e greu să dăruim. Dar vreau să
învățăm ceva în ziua aceasta: cu Dumnezeu poți să dai și de unde nu ai!
Întâi am vizitat o familie cu cinci copii. Apoi alta cu patru. Direct în oraș. Da, și orașele au și numeroase familii care întâmpină greutăți. Ne-a însoțit păstorul lor. Apoi am vizitat o familie cu alți cinci copii. Într-un sat vecin cu al meu. Primarul mi-a dat un jandarm să ne însoțească. Nu că sunt periculoși, dar nu le știam adresa. Și GPS-ul nu ne-o arăta! O femeie tânără și pruncii ne-au întâmpinat la poartă. Intrăm în curte. Destulă harababură. Oamenii săraci strâng lucruri. Obiecte. Și le depozitează oriunde. O bătrănă de vreo 70 de ani iese pe uși și începe interogtoriul lui David Laza și-a grupului. „Cine sunteți? De unde? Ce căutați aici?” V-ați gândit vreodată de ce oamenii se tem și de cei ce vor să le facă bine? Și că așa fac și cu Dumnezeu? David și echipa au cântat, s-a citit un psalm, s-au spus câteva cuvinte de încurajare. Apoi ne-am rugat. Și am plecat. Pe o uliță îngustă unde nu puteai să te întorci decât cu spatele. Din curte copiii ne fac cu mâna. Apoi fug să caute în cadouri. Am ajuns la altă familie. Patru copii, o mamă și o bunică. Niciun venit. Mama cară apă cu bidoanele de 5 litri. Cu un căruț improvizat. Bunica stă în curte. Unde, sunt un vișin și un prun au o... sufragerie de vară. Living room sub cerul liber! Cel mai mare dintre copii, un băiețel brunet, împlinește chiar azi 11 ani! Fără tort. Fără lumânări. Fără fireworks. Fără nimic. Pentru el ziua de naștere e la fel ca celelalte. De aceea s-a dus pe la cineva să-i ajute la muncă! Tinerii din Chicago au cântat un imn. Măreț. Să concerteze Bethany United venită din down-town-ul unei metropole celebre în curtea unui sat din Valea Drăgăneasei? Uimitor. Istoric. Dumnezeiesc. Numai El poate face asta!
Apoi am mers la o
altă familie. O femeie ce-a avut 9 copii. Acum n-o mai are decât pe mezină
acasă. De fapt nu mai are nici casă. E arsă scrum. Are o mică rulotă. Camper
van. Cât un microbuz. Din tablă. Vara se încinge ca o sobă. Iarna e bocnă ca un
frigider. Și totuși pentru unii e o... casă! Cântăm. Wow! Bethany United live
în natură! Ne rugăm. Femeia și fata plâng. Lacrimile fac bine. Știați că
lacrimile scot toxinele din corp? Când plângi scapi de otravă. Se zice că o
lingură de lacrimi purifică un butoi de 500 litri de toxine. Dumnezeu ne
purifică prin plâns! Altfel devenim toxici! Și totuși oamenii strâng în ei
otravă. Cam mulți. Cam multă... E trecut de 13,30. 1,30 pm. Afară a dat
soarele. Dumnezeu ne zâmbește printre nori. Și noi învățăm că atunci când sunt
probleme în viață trebuie să rămânem încrezători. Hristos ne va zâmbi din
furtună. Apoi o va potoli. Întotdeauna după o furtună apare un soare
strălucitor!
E ora prânzului. A lunch-ului. Ce bine e când frații
mănâncă împreună! Așa va fi în Cer: Biserica la ospățul Mireleui. Grăbește-te
să prinzi loc!
După lunch ne îndreptăm spre Ploiești. Echipa de caritate
cu microbuzele. Echipa mare cu autocarele. Alții cu automobilele proprii. Cerul
e jumătate senin. Norii au plecat. Cu apă în ei. Ploieștiul începe să se
animeze pe străzi.
Ah, uitasem să vă spun ceva despre oraș. E poreclit
capitala găzarilor. Pentru că Prahova a fost fieful petrolului românesc. A
aurului negru. Cu mii de sonde. Cu mari rafinării. Cu oleoducte. Cu trafic
intens pe calea ferată. Cu invenții și premiere în industria mondială
petrolieră. A fost. Dar resursele s-au epuizat. Și odată cu ele a început
colapsul. De aici învățăm că nimic pământesc nu e etern. Și că bogăția e ca
nisipul ținut într-o mână. Într-o zi se scurge printre degete! Ploieștiu e un
oraș inustrial. A fost al șaptelea ca mării al României. În 1990 avea peste
260.000 locuitori. Apoi inserția economică i-a adus depopulare. A scăzut cu
40.000 de persoane. În topul celor mai performante orașe din România în 2024
Ploieștiul e pe locul... 30! Cu un rank de 33,5. Orașul lui Caragiale, al lui
Nichita Stănescu ori al lui Doroftei, nu mai are astăzi nici calitate a
locului, nici prosperitate! Deci nici standarde de viață high-life.
Spiritual, dacă Aradul e polul penticostalismului iar
Oradea a baptismului, Ploieștiu e polul Creștinilor după Evanghelie. Din 1907 e
biserică aici. Patru președinți ai cultului au fost de aici (Alexandru
Panaitescu, Ion Giurea, Silviu Cioată, Mircea Cioată). Azi e vicepreședintele
confesionii: Răzvan Neagu. În anii 1990 creștinii după evanghelie depășeau 5000
de membrii. Declinul demografic, migrația și alte cauze i-au dus spre 3500.
Două dintre Biserici (Agape și Logos erau socotite cele mai mari din România,
cu peste 500 de membrii). Astăzi a apărut și a treia biserică: Emanuel. Orașul
are decât vreo 2 % evanghelici. Interesant este că în Ploiești la ultimul
recensământ oficial (2021) peste 16,5 % din populație nu și-a declarat religia!
La Ploiești creștinii după Evanghelie în anul de grație 2024 depășesc 1000
membrii. Un timp, la Biserica Logos Ploiești a funcționat și o grădiniță. Spre
deosebire de alte orașe mari din țară, Ploieștiul nu are o școală sau un liceu
confesional. Evanghelic. Ci doar o școală biblică Apolo. A creștinilor după
Evanghelie. Pentru echiparea prezbiterilor acestora.
Baptiști sunt prezenți și ei în Ploiești de 99 de ani!
Primii credincioși baptiști au venit aici din Transilvania în anul 1925! Prima
biserică a luat ființă însă în anul 1934. Dintre persoanele remarcante ale
baptiștilor români care au păstorit în Ploiești a fost pastorul Iosif Țon (după
1973). Astăzi în Ploiești baptiștii sunt organizați în trei biserici: Elim (300
membri), Emanuel (cca 150 membri) Metanoia (cca 100 persoane). Ba chiar s-a
conturat și o două biserici mai mici, idependente, plus Biserica Deo Gloria.
Penticostalii au deschis prima biserică în Ploiești în
anul 1958. Înainte de Revoluția aici a păstorit renumitul teolog, profesor și
pastor Lazăr Gog. În prezent penticostalii au câteva biserici: Emanuel (cca 400
de membrii), Betania, Filadelfia, Harul, Bethel, Sion. Plus o biserică
independentă: Casa Olarului. Toți penticostalii ploieșteni nu trec de 800 de
membri.
Ploieștiul are și o biserică renumită de „tudoriști”. Adică
BER (Biserica Evanghelică Română) Ploiești, cunoscută în oraș ca „1907”, după
numele străzii pe care e localizată. Înființată de Tudor Popescu, renumitul
preot bucureștean de la Biserica „Cuibul cu Barză”, convertit în anul 1923,
care a produs o trezire spirituală în sudul țării asemănătoare cu „Oastea
Domnului” pornită de părintele Iosif Trifa în Transilvania. Astăzi BER Ploiești
are cca 400 de membri!
La Ploiești mai sunt și alte biserici evanghelice. De
exemplu Biserica SOS Ploiești (Adunările lui Dumnezeu), care deține un post de
radio (Radio SOS este singurul post evanghelic din împrejurimile Bucureștiului
care funcționează 24 de ore din 24, 7 zile din 7), Biserica „Pâinea Vieții”.
Tot aici, în sudul oașului funcționează Centru Creștin „Speranța”. De asemeni
mai este și un Centru Creștin al „Armatei Salvării” (after-school; pe lângă
programe de școală și evanghelizare, Centrul sponsorizează copiii săraci, are
atelier de croitorie unde ajustează îmbrăcminte second hand cu angajații etc.),
undeva în zona de Nord.
Trebuie să facem o precizare: Toate bisericile din
Ploiești, creștine după Evanghelie, baptiste, penticostale, aparținătoare de
cult sau independente, alături de biserica „tudoristă” și Biserica SOS (Assemblies
of God) au fost implicate în proiectul Misiunii Betania Chicago! Evenimentul a
demonstrat că atunci când este vorba de lărgirea Împărăției Sale bisericile umăr
la umăr vor face isprăvi mari. Dragostea creștină nu există în afara unității.
Unde nu e unitate e sectarism. Să nu uitați că regele David spune în Scripturi
că Domnul locuiește unde frații sunt împreună. „Acolo dă binecuvântarea și
viața veșnică!” (Psalm 133:3) „Sholder to sholder make the Church great
again!”, ar zice americanii.
E trecut de 15,45. 25 grade Celsius. Senin. Unde se duc
norii când se duc? Apar tinerii de la ordine. Peste 30. Mulțumim Bisericii
Profides pentru acest ajutor! Pe la ora 16,00 la stadion, Beni Dudaș, echipa de
filmare de la Predic. Ro, sunetiștii și alte zeci de persoane forfăie pe lângă
scenă. (Uitasem, băieții au montat scena de miercuri seara. Pe ploaie!) Tot pe
la 16,00 și un pic Adi Țicle și Mihai Șuțeanu fac instructajul voluntarilor
pentru ordine. Stewarzilor. Alți 20 de voluntari. Jandarmeria e de asemeni cu
noi. Oamenii încep să apară. A venit un tânăr în cărucior cu rotile. Am constat
ceva: că la biserică vin totdeauna nu doar la timp, ci printre primii. De ce ei
pot și noi tot întârziem? E 17.00. Climatul e nemaipomenit! 24 de grade
Celsius? Fără air condition! Gratuit. Alții plătesc să aibă răcoare. La Ploiești
pe stadion e fără plată! În tribune sunt mai puțini oameni decât o parte a
echipei Misiunii. Descurajator. Dar vor veni! „Tribuna de 4400 de locuri se va
umple!”, mă încurajez singur. Autocarele abia au sosit. Multe ore se fac de la
Brașov la Ploiești. Deși sunt puțin peste 100 km. Pe Valea Prahovei circulația
e bumper-to-bumper. E doar început de sezon de vacanțe! Hollydays. Sau
concedii ale confraților din diaspora.
Tinerii, staff-ul, echipa de la tehnic, toți sunt
grăbiți. Toți vor ceva. Unde e sala copiilor? Unde ne schimbă? E întuneric la „rest
room”! Cine a văzut un cablu? Cine și-a uitat un back-pack? Unde e fratele
Luigi să dea interviu? Nu facem cu dvs o fotografie? Lipsește pastor X. Putem
veni și noi la masa de seară? Wow! Vreți să vă spun câte solicitări pe minut am
avut la telefon? Sau câte explicații trebuie să dea staff-ul? Ori cât de „matematic”
se țin de schedule/program Șteffy Lozneanu? Wow! Numai dacă ai fost în staff ne
înțelegi...
E vreo 17,30 și
ajung puțin la stadndurile de la porți. Tricouri, cărți ale fratelui Luigi,
Biblii, pixuri, magneți...Ale Bethany Chicago. Asociația Suflet de Cer e cu Bibliile colorate
(vom detalia în alt episod povestea lor). La evenimentul acesta au participat
și Vocea Creștinilor cu standul și Asociația Profides. Mulțumim tuturor.
Deodată aud niște strigăte. Țipete. Un bărbat îmbrăcat în... Ioan Botezătorul.
Cu haine din sac de cânepă direct peste piele. În sandale. Cu părul vâlvoi.
Creț și imens. Absalomic. Urletele sale se amplifică în fața porți. Acuză. E
dur. Cu Biblia în mână și cu glas de tunet. Îl cunosc! E venit tocmai din Italia
cu fratele lui. Care îi ține isonul. Companie. Îi cunosc destul de bine pe
amândoi. Inițial am crezut că e cineva cu portavoce care face reclamă
evenimentului. Paradoxal ei acuză evenimentul. Paza, jandarmii, zece persoane
intervin. Le țin apărarea. „Nu-i amendați! Sunt prietenii mei!” „Prietenii dvs?
Și așa vă vorbesc?” I-am rugat politicos să se potolească. Cuvintele mele au
trecut pe lângă ei ca rândunelele pe lângă stâlpii de telegraf. Deodată unul
strigă la mine. Cel care are haine normale: „Ascultă ce zice Domnul Nicu Geantă...
Așa și așa”... Cuvinte dure! Sunt martori zeci de inși. Uluiți. „Nu, nu zice
Domnul! Ci spui tu din îndrăzneală!”, i-am replicat. L-am lăsat. Eu. Dar
poliția i-a legitimat și i-a dus departe de stadion. Unde le-a dat drumul fără
amendă. Nu știu de ce au procedat așa. Nu e prima dată, nici primul loc când o
fac! Însă știu că ceea ce fac nu e în slujba lui Hristos! Ci un deserviciu
pentru Împărăție. Și cine face deservicii Cerului nu e din partea
Mântuitorului. Punct. Aveți grijă ce și cum spuneți mesajele din partea
Domnului. Dar numai din partea Sa să fie... Altfel nu faceți serviciul Lui!
E aproape 18,00. În tribune sunt cca 2000 de oameni. Și mulți, foarte mulți copii. Dar în tribună se umple încontinuu. Ultimele minute. Și peste ultimele minute. Nu știu de ce dar noi românii vrem să jucăm chiar și cu Dumnezeu prelungiri! La fără 3 minute am urcat pe scenă și am deschis evenimentul. Apoi s-a rugat pastorul penticostal George Uiuiu (Emanuel Ploiești). Și au început cântările Laurei Bretan și a Bethany United. Amalia Decean și-a spus din nou mărturia. Și a cântat „Amăgire” (Spune: de ce tot alergi? / Spune: ce vrei să culegi? / Pierzi rătăcind ani întregi în neştire! / Mâine la capăt de drum / Tu vei afla că oricum / Fără Isus toate sunt amăgire!). Am văzut oameni lăcrimând. Pe stadion au ajuns undeva la peste 3500 de participanți. Gabi Buzguța a cântat din nou excepțional. Omul ăsta plecat în America acum 20 de ani are o voce superbă („Eu pentru tine-n zori de zi / Despart lumina de întuneric / Și e o nouă zi”). Undeva se face o mică pauză. Daniel Neagoe, care face o lucrare excepțională cu copiii, și echipa de voluntari cheamă copiii la sală. Ies puhoi. 100, 200, 300... 370! În sala de conferințe a stadionului nu încap mai mult de 200. Iar scaune sunt cam 100! „Ce facem cu pruncii?” Dar e o soluție: O altă sală, sus la tribuna I. Fără scaune. Domnul Cristi Nica, administratorul arenei „Ilie Oană” ne mai dă odată o mână de ajutor. Omul acesta este extrem de amabil. Ne-a ajutat enorm. Merită să vă rugați pentru el!
La 19,00 începe să predice pastorul Luigi Mițoi. În
tribune e liniște deplină. Un grup uriaș condus de frații Dumitru Mitu și
Costel Nichitean ajung în spatele scenei la rugăciune. V-am zis, când pastorul Mițoi
predică echipa de rugăciune strigă la Dumnezeu. Nu știu ce cred cei ce văd de
departe un grup care zumzăie ca un stup. (Chiar așa, să fi auzit și văzut
tineri din Bethany united cum se roagă!). Dar noi știm că rugăciunea este arma
creștină. E dinamită... Predica este din poveste lui „Lazăr și a bogatului”. Un
om bolnav căruia îi știm numele. Dar pe al bpgatului nu îl știm. Amândoi au
murit. Și amândoi au ajuns dincolo de mormânt. Problema e unde? Unul în chin,
aaltul în loc cu verdeață. Liniștit. „Unde se duc oamenii când se duc?”, mă
întreabă destul de des oamenii. „Acolo unde și-au pregătit!” le răspund.
Simplu. Nu poți ajunge în cer dacî toată viața i-a ignorat existența! La
finalul predicii pastorul Mițoi a urcat în tribună. Aproape de oameni. Le-a mai
vorbit câteva „chestiuni existențiale de viață” oamenilor, apoi i-a invitat să
ia decizia de a-L urma pe Hristos. Prin credință, nu prin vedere. Prin credință,
nu prin costatare. „Iubiților de 40 de ani îl urmez pe Dumnezeu. Nu l-am văzut
fizic, dar cred în El. E o persoană!” Oamenii încep să coboare. 5, 10, 30, 50,
60, 61. Pastorii consilieri se roagă pentru ei. Ca de obicei oamenii plâng. Nu toți
o fac cu lacrimi. Dar toți își plâng păcatele... Pe scenă cântă Laura Bretan.
Și sora ei Estera (Și mezina are o voce angelică): „Iartă-mi Doamne, / Tot
ce-am greșit și te-a durut / Chiar și de n-am vrut, îmi cer iertare / Iartă-mi
Doamne, să merg pe calea ta / Schimbă-mi inima, strigă lacrimi / Iartă-mi
Doamne!”
După repertoriul Laurei Bretan pe scenă au urcat (surpriza
serii): soliștii Vasile Oprea din Toflea și Biji din Bărbulești. Care au cântat
alături de Laura, Cristi și Bethany United „este greu, da, este greu să
trăiești făr' Dumnezeu”, „Evanghelia are putere”, „Suntem o familie unită!”
E trecut de 20,30. Evenimentul nu s-a încheiat. Oamenii vor
rugăciune pentru ei. Fratele Luigi e epuizat. Eu și Natan luăm interviuri.
Direct în tribună! În timpul interviurilor tineri, tinere, femei sau copii dau
buluc în fața camerelor. Unii vor un selfie. Alții se tem de cameră. Alții...
Pestriță e lumea. Dar frumoasă. Dacă am fi toți la fel ne-am plictisi. Dumnezeu
ne-a creați diferiți. Și totuși cu același mod de gândire...
În încheiere s-a rugat pastorul baptist Irinel Cazacu (Elim
Ploiești). Dar muzica tot a mai continuat câteva minute. Fără muzică nu e inima
veselă.
În jur de 22 am plecat cu fratele Luigi, după autocare la
masa organizată la Caspy Food Truck. Mulțumim tuturor doamnelor pentru
bucatele gustoase pregătite! Gătiți grozav! Mai ales că ați avut peste 170 de
oameni flămânzi la mese!
E în jur de 23,30 când se sparge grupul. Autocarele și
microbuzele au plecat spre Râmnicu Vâlcea. Fratele Luigi a condus casă, spre
Giurgiu. Carmen, soția sa nu e cu noi. Sănătatea uneori ne împiedică să facem chiar
și binele. Totuși suntem mulțumitori. Eu și Grupul dela Vocea Creștinilor am
fugit spre nord vestul Prahovei. Spre casă. Pastorii ploieșteni și invitații pleacă
și ei. Toți sunt măcinați de-o singură curiozitate: „Frate Nicu, mai vin și la
anul?”
În loc de PS: Mulțumim tuturor pastorilor
ploieșteni implicați în lucrare! Mulțumim sponsorilor! Mulțumim echipei de
security a Bisericii Profides! Mulțumim Jandarmeriei Prahova! Dar și salvării
MediUrg și Pompierilor! Mulțumim domnilor administratori ai stadionului Cristi
Nica și Titel Arsene. Mulțumim domnului deputat Mircea Roșca. Mulțumim
Predic.ro, Păstorul cel Bun, Alfa&Omega TV, Radio SOS, Vocea Creștinilor, NewsNetCreștin,
Creștin Total. Mulțumim Caspy Food Truck! Mulțumim Emanuel Păun pentru Polaroid
Glasses. Mulțumin Adelin Duca pentru materiale promoționale. Și mai presus
decât toate mulțumim Domnului Isus Hristos, Dumnezeului nostru! Pentru tot ce
ai pregătit pentru noi. Și mai ales pentru ploaia care a ucis arșița...
Nicolae.Geantă & Misiunea Bethany Chicago
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu