Reacții și răspunsuri – de Nicolae Geantă

La un restaurant, un gândac a zburat brusc de undeva și s-a așezat pe o doamnă. Aceasta a început să țipe de frică. Cu o față cuprinsă de panică și o voce tremurândă, ea a început să sară, și cu ambele mâini a încercat cu disperare să scape de gândac. Reacția femeii a fost contagioasă, deoarece toți cei din grupul ei au intrat și în panică!

Doamna a reușit în cele din urmă să înlăture gândacul, dar... a aterizat pe o altă doamnă din grup. Care evident a continuat și mai alarmant drama.

Chelnerul s-a repezit să-i salveze. În mișcările bruște ale doamnei, gândacul a căzut apoi pe acesta. Chelnerul a rămas ferm, s-a liniștit și a observat comportamentul gândacului de pe cămașă. Când a fost suficient de încrezător, l-a apucat cu degetele și l-a aruncat afară din restaurant.

Urmărind haosul-distractiv de mai sus, ne putem întreba dacă gândacul era responsabil pentru comportamentul histrionic al duduilor (exprimare excesivă a emoțiilor)? Dacă el era pricina de ce nu a fost deranjat de la început chelnerul? Nu ar mai fi fost nimeni în haos!

Însă nu gândacul, ci incapacitatea acelor persoane de a face față deranjului provocat de acesta le-a deranjat pe doamne!

Exact așa procedăm și noi în viață. De cele mai multe ori devenim isterici nu din cauza celor din jur, sau a situațiilor întâlnite în cale. Ci din incapacitatea noastră de a le stăpâni. Nu strigătele unui părinte, ale unui șef ori profesor, ale soției/soțului ne deranjează. Ci incapacitatea noastră de a face față tulburărilor! Nu ambuteiajele stradale ne deranjează, ci incapacitatea noastră de a face față deranjului cauzat de aglomerație. Nu dorințele sâcâitoare ale cuiva care cere rezolvarea unei probleme sunt de vină, ci incapacitatea noastră de a-i gestiona cauza. Și atunci ce facem? Producem haos în viața noastră! Dar și a celor din jur!

Cineva scria că, atunci când suntem în fața declanșării unui haos emoțional, nu reacția contează ci răspunsul. Căci reacțiile sunt întotdeauna instinctive, în timp ce răspunsurile sunt întotdeauna bine gândite.

Nu știu de ce mi-a venit tocmai acum în minte tocmai cei doi tâlhari de pe Cruce. Ambii condamnați la moarte. Ambii răstigniți. Ambii în ultimele momente ale vieții. Unul isteric, și altul liniștit. Unul blasfemiator, altul contemplator. Unul reacționează impulsiv. Își creează un haos în viață, și în haos va sfârși. Altul își produce liniște, pace. Gândește. Răspunde situației. Apoi aude ceea ce-am dori să auzim toți: „Astăzi vei fi cu mine în Rai!”. Și prinde un happy-end.

O persoană fericită nu este așa pentru că totul e corect în viața sa. Este fericită pentru că atitudinea sa față de tot ce este în viața ei este corectă!

Nu reacționați impulsiv în nicio situație. Există totdeauna soluții, răspunsuri. Dar ca să fie găsite trebuie gândite...

Nicolae.Geantă