Era o duminică dimineața când am citit bisericii Efeseni 4:28: „Cel ce fura să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”. Și i-am întrebat: „Înțelegeți care e scopul muncii? Nu să am numai eu portofelul doldora, ci să ajut și pe cei săraci! Poate că ești realizat, ai conturi în bancă, ai copiii la casa lor. Ai muncit din greu, ai strâns din greu, ai de toate. Gospodar desăvârșit. Ce să faci mai departe? Să lucrezi să dai și altora! Dacă din tot surplusul pe care îl avem am da și altora, pe planetă nu ar mai fii 1 miliard de persoane care seara se culcă nesătui! Și nici Lazări care abia așteaptă firimituri pe la porțile noastre!
„Dar scrie în Biblie domn' profesor că cine nu muncește nici să nu mănânce! Asta o spune Pavel”, îmi reproșează un frate din prima bancă, făcând aluzie la 1 Tesaloniceni 4:10. Nu i-am spus că acolo face aluzie la lenea slujitorului creștin. Dar am simțit o amărăciune a lui Dumnezeu în inimă: Biserica caută mereu scuze ca să-și argumenteze eșecurile!
Muncește! Nu doar pentru tine! Lucrează pe brânci! Adună! Dar și împrăștie...
Dărnicia este bumerang. Se întoarce... Cartea Proverbelor (19:17) spune: „Cine dă celui sărac împrumută pe Dumnezeu”. Cine nu îl... fură!
Nicolae.Geantă
Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Împarte-o în şapte, şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.
RăspundețiȘtergereFiti binecuvântati etern cu bogatiile cerului si ale pamântului !