Un profesor în vârstă se întâlnește cu un fost elev. Acesta îi mărturisește că este și el tot profesor. „Cine te-a determinat să alegi această cale?”, a întrebat cel în vârstă. „Dumneavoastră!”, răspunde tânărul. „Impactul pe care l-ați adus asupra mea”. Bătrânul profesor e nedumerit. „Vă mai aduceți aminte când eramm în clasa a III-a? Furasem un ceas unui coleg. El v-a anunțat pe dumneavoastră. Ne-ați strâns pe toți elevii și ne-ați rugat să-l înapoiem. Mi-a fost extrem de rușine. Văzând că nu spunem nimic, ne-ați pus să închidem toți ochii și ne-ați controlat la buzunare. Ați ajuns la mine, ați găsit ceasul, l-ați luat și ați căutat mai departe pe toți. Apoi ați înapoiat ceasul elevului păgubit și nu mi-ați divulgat numele! Mi-ați redat demnitatea! Nu ați pomenit niciodată numele meu... Atunci m-am hotărât să devin profesor. Vă mai amintiți domnule profesor?”. „Nu”. „Cum așa, totuși nu a fost un eveniment banal, care să nu fie reținut”. „Nu îmi amintesc deoarece când am căutat prin buzunarele voastre și eu am avut ochii închiși!” Da, asta face dragostea când caută binele tuturor! Închide ochii! Și rezultatul? E de neimaginat...
Dragostea închide ochii... Sfântul Pavel zice că dragostea închide ochii ca să acopere geșelile. Toate greșelile! (1 Cor. 13:7a). Nu e oarbă dar se face că nu vede! Pentru că dragostea vrea să facă binele în așa fel încât nimeni să nu sufere! Dreptatea nu face așa. Ea nu acoperă pe cel ce a greșit! Dar nici nu îl schimbă!
Mi-am amintit zilele astea că Victor Hugo povestește în romanul “Mizerabilii” despre Jean Valjean, un ocnaș evadat, care este găzduit de episcopul Bienvenu, fiindcă i se făcuse milă de pușcăriașul urmărit de poliție. Noaptea însă Valjean fuge cu argintăria casei. Când poliția îl prinde în piață pe hoț, apoi îl aduce acasă la episcop, bătrânul slujitor al lui Dumnezeu declară că el i-a dat bijuteriile, acoperind greșeala infractorului! Și știți ce face Valjean mai târziu? Devine alt om! Se schimbă! Mai târziu chiar salvează viața vrăjmașului său...
Vrei să schimbi un copil care a greșit grosolan? Un prieten? Un vecin? Un coleg de muncă sau de școală? Sau de ce nu un... împotrivitor? Fii bun cu el. Nicolae Iorga zicea odată că “dacă vrei să îndrepți pe cineva care a greșit fă-o în așa fel încât să nu îi arăți unde a greșit!” Dumnezeu ne-a chemat să ridicăm oamenii pe piscuri, nu să îi împinge, în hăuri! Dragostea înalță! Prin urmare, nu vom fi niciodată întrebați de Hristos câți am doborât la pământ, ci câți am ridicat pentru Cer!
Acoperă cu dragoste greșelile celorlalți! Pentru că și greșelile tale au fost acoperite! Pe Golgota. La Cruce...
Nicolae.Geantă
Reșița
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu