Înfierea nu e fără dragoste - de Nicolae Geantă

Paul Faulkner e terapeut de profesie. Și terapeuții lucrează cu suflete. Fiecare suflet e un diamant în devenire. Sau... un cărbune! 

Paul povestește că unul din clienții săi, un bărbat amabil și agreabil își dorea atât de mult să adopte o adolescentă rebelă! Mulți nu înțelegeau logica tatălui. “Cum să devii părintele unei fete cu comportament distructiv? Cum să îți dorești o copilă nesinceră?” Într-o zi, când a venit de la serviciu, Paul a găsit totul întors pe dos! Fata răscolise întreaga casă în căutare de bani. Apoi fugise! Când au auzit boroboața, prietenii de familie ai tatălui au și sărit cu sfaturi: “Las-o să plece!” “Nu mai finaliza actul de adopție!” “N-o mai căuta, nu e fiica ta!” Răspunsul lui Faulkner a fost simplu. Și șocant. “Da, știu. Dar i-am spus că este!”

Ca și teribilista de mai sus, și noi generăm probleme lui Dumnezeu. Îi facem viața amară. Și totuși nu suntem abandonați! Suntem fiii și fiicele sale. Nu-L înțelegem pe Hristos. Una e să iubești pe cineva când ascultă, când e victorios, când face bine. Dar când se răzvrătește? Când fură pe Dumnezeu? Asta numai dragostea poate face! Căci, pe când noi eram păcătoși, Hristos și-a dat viața pentru noi!

Ca să creeze Universul Dumneuzeu a folosit un singur cuvânt. Dar ca să înfieze un singur fiu a plătit la Golgota cu răstignirea!

Nicolae.Geantă