Spuneam aseară unor tineri din Timișoara că la un moment dat Papias, ucenicul lui evanghelistului Ioan, a fost întrebat de discipolii săi: “Cum înțelegem principiul Isus în noi și noi in El?”. Atunci Papias a luat un ciocan, l-a băgat în foc și l-a ținut până s-a înroșit. Apoi l-a scos și l-a pus deoparte. “Vedeți, câtă vreme e în foc ciocanul are foc în el. Când e scos din foc, și focul din el se stinge”. Câtă vreme suntem în Hristos, Hristos va fi în noi. Cau cât ne depărtăm mai mult, cu atât “Hristos focul” din noi va fi mai stins...
În dimineața asta mă gândeam câtă profunzime aduce CS Lewis când spune că un corp viu față de unul mort are capacitatea de a-și vindeca rănile! Corpul viu nu înseamnă că va fi ferit totalmente de răni, de durere. “Dacă faci o tăietură în corpul viu se va vindeca, pe când un cadavru nu”, zicea Lewis. Așa am înțeles că vindecarea e posibilă pentru că în mine “curge” viața. Dar când sunt creștin, Hristosul care locuiește în mine îmi vindecă orice rană. Nu îmi garantează că nu voi mai cădea, nu mă voi mai juli, nu voi mai face bazaconii niciodată. Dar voi putea repara greșeala, mă voi putea ridică și voi putea să o iau de la capăt, pentru că viața hristică din mine, din interiorul meu este “substanța” care mă repară. Fără Hristos sunt ca un mort căruia anesteziile îi sunt zadarnice...
Mă mai gândeam că atunci când avem pe Hristos în noi e ca și cum am turna sirop într-un pahar cu apă. Toată apa capătă alt gust. Și cu cât turnăm mai mult sirop cu atât mai dulce. Tot așa e și cu fericirea. Cu cât mai mult “sirop Hristos” cu atât mai bine.
Hristos nu a venit să locuiască în Betleem. Nici în Ierusalim. Locul lui nu este pe o Cruce. Nici atât într-un mormânt. El nu a venit să locuiască nici măcar în biserici. Ci în oameni. Lipsa lui Dumnezeu din mine ori dintr-un om oarecare se simte ca atunci când zahărul nu e în ceai. Nu vezi că lipsește, dar simți gustul. Negustul!
Hristos sa locuiască în voi! Atunci veți fi plini de foc. Și veți avea gust!
Nicolae.Geantă
Timișoara
Iudei, crestini, musulmani, budisti, ocultisti, ateisti, panteisti si oricare forma de organizare umanist-materialista existenta de la început pe Terra, este moarta, în absenta CREDINTEI neclintite, lipsita de miscarea *FOCULUI VIU* al *IUBIRII* empatice, neconditionate, fara prejudecati...mistuitor, (con)topit cu Hristos în Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere