Te iubesc, Domnul meu, doar pe Tine
Când, din văi de adânci renunțări,
Înecat în atâtea suspine
Te implor să mă scapi de-ncercări?
Te iubesc în penumbra-ndoielii,
Când se-ntunecă cerul senin?
Sau mă las prizonier bănuielii
Că Tu nu mă iubești pe deplin...?
Te iubesc când îmi caut dreptatea
Răscolind prin trecutul firesc
Amintiri ce-mi ucid libertatea?
Ori mă mint când declar: "Te
iubesc!"...
Te iubesc, Domnul meu, doar pe Tine
Când, din văi de adânci renunțări,
Înecat în atâtea suspine
Nu Te rog să mă scapi de-ncercări...
Te iubesc și-n penumbra-ndoielii
Când se-ntunecă cerul senin,
Dacă nu-s prizonier bănuielii
Că Tu nu mă iubești pe deplin...
Te iubesc când nu-mi caut dreptatea
Răscolind prin trecutul firesc
Amintiri ce-mi ucid libertatea.
Doar atunci, Domnul meu, Te
iubesc...
mihaela,
30 octombrie 2018 Biserica Punct București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu