Țipătul - de Edvard Munch sursa AICI |
În martie 2008, niște chitariști anonimi din Canada au ajuns
cu avionul în Chicago. Grăbiți, muncitorii din aeroport le-au aruncat neglijent
chitările în căruciorul de bagaje. Chitara lui Dave Caroll, solistul formației
costa 3500 de dolari. Au spart-o. Dave a atras atenția stewardesei. Nu a avut
timp de el. A vorbit cu agentul principal de afară. Nu s-a oboist să-l asculte.
A ajuns la o a treia angajată: „Semnează declarația asta, aici”. Și l-a
expediat. Apoi timp de un an, fiecare angajat al companiei United Airlines l-a
expediat. De la Ana la Caiafa, vorba proverbului. Nimeni nu avea timp să-l
asculte! În acest timp reparația a costat 1200 de dolari iar Dave s-a întors
acasă, la peste 2000 km depărtare. A comunicat companiei aeriene să-i achite
dauna. Nici de data asta n-a primit răspuns! Atunci Dave a postat un videoclip
pe Youtube. Era iunie 2009. „United Break Guitars” a strâns 4 milioane de
vizualizări în 2 săptămîni. Peste alte două a apărut o știre în The Times din
Londra. Compania United Airlines a pierdut acțiuni pe bursă în valoare de 180
milioane de dolari. Adică vreo 51.000 de chitare ca ale lui Caroll! Și toate
astea numai din cauza unui funcționar neglijent care NU și-a făcut timp să
asculte un chitarist!
Oamenii au nevoie măcar de-o ureche care să-i audă. Ori de-un
umăr pe care să plângă. De-un sfat, de-o-mbrățișare, de-o consiliere! Dar în
goana noastră bezmetică NU mai avem timp să ne oprim lângă ei! Poate că ar
trebui să vadă toată planeta tabloul „Țipătul”, al norvegianului Munch. O
femeie care urlă pe un pod, având de gând să se arunce în prăpastie, și în
spatele ei doi tineri îndrăgostiți ce trec nepăsători! Cu urechi de cratiță!
Nu avem timp să ne ascultăm bolnavii, săracii, abandonații,
femeile rupte de trudă. Și nici măcar pruncii ce strâng mărunțiș în pușculiță
să cumpere o jumătate de oră cu noi! Nu avem timp să ascultăm frații din
biserică, colegii de job, vecinii, bătrânii ce tușesc zgomotos... Și nici atât
păcătoșii. Ori gay-ii! Și consecințele? Se sting relații, se rup familii, se
divid biserici. Mor oameni nemântuiți. Iar unii ajug să se sinucidă!
De ce oare lângă coșciuge ne facem timp? Întreb numai…
Am auzit oamenii care au spus: „pastore, dacă nu îți făceai
timp și pentru mine aveam de gând să iau un borcan de pastile!” Dar și oameni
care au plecat înjurând, blestemând, Biserica, pe pocăiți, pe Dumnezeu… Pentru
că nimeni NU a avut timp, nu a avut răbdare să îi asculte!!!
Ah, uitasem, tu ai timp să asculți oamenii?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu