Am întâlnit situații în viață (ca și dvs), când am fost etichetat după haine. După culoarea pielii. După etnie. Și des, foarte des, după religie! Am fost adesea privit la față! Etichetat după ea. Și, probabil cu tot atâta intensitate, și eu am pus etichete!
Etichetarea nu e doar boală antică. La fel ca și curvia ori ucisul, clasificarea oamenilor “după față” e păcat devastator! Tocmai de aceea, Iacov, fratele Domnului, alarmează în epistola sa (2:9): “Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat și sunteţi osândiţi de Lege ca niște călcători de lege!” Dar cine îl ascultă?
Etichetarea altora se face din cauza păguboasei păreri de bine despre sine. Cine privește la fața omului va sta apoi cu spatele întors. Iar dragostea crește din dragoste nu din spate întors. Nu din privitul cruciș. Cu coada ochiului. Cu superioritate. Sau cu greață.
Sofronie Saharov zicea într-o scriere: “Niciodată să nu te compari nu nimeni. Fiecare dintre noi, oricât de mic ar fi este mare înaintea celui veșnic! Dumnezeu face cu fiecare om o legătură unică a inimii!”
De ce privim la fața oamenilor? Pentru că nu avem milă. Și cine are milă biruie judecata, zice apostolul Iacov câteva versete mai încolo! Nu judecata finală, ci judecata ce pune etichete!
Nu puneți nimănui etichete! Nu priviți la fața niciunui om! Fiți ca florile. “Niciuna nu e la întrecere cu suratele din jurul ei! Ci pur și simplu înfloresc, zicea dispărutul Hrisostom Filipescu.
Când vezi oamenii bucură-te! Zâmbește-le! Iubește-i. Și iubirea îți va spune ce să faci...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu