Când eşti provocat să vorbeşti la mânie
Şi firea deşartă la
ceartă te-mbie
De-ocară pe alţii să
faci,
Opreşte-ţi şuvoiul de
gânduri murdare
Ce vrei s’ le-arunci
în a ta exprimare;
încearcă să taci!
Când toţi te lovesc cu săgeţi otrăvite
Şi mii de batjocuri
spre tine-s pornite;
De ură tu poate să
cazi;
Dar nu lovi încă-n
mâna ta mare,
încearcă spre bine o
altă scăpare,
încearcă să rabzi!
Când fratele tău ţi-a adus o jignire
Şi simţi că mai
sângerează-această rănire,
Iar firea nu vrea ca
să-l cruţi;
Deşi întâmplarea îţi
vine în minte
Şi fapta ţi-apare
mereu înainte,
încearcă să uiţi!
Şi chiar dacă-ai tăi îţi provoacă durerea
Şi-n ce-ţi aparţine e
legea lor vrere,
Cu lacrimi să-cerci
să-i îndrepţi,
încearcă să uiţi câte
rele ţi-am spus
Şi câtă ocară
asupră-ţi au pus,
încearcă să ierţi!
Benone Burtescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu