youtube

joi, 3 noiembrie 2016

Tu, vrei să renunți? - de Nicoae Geantâ

În ultima perioadă de slujire am întâlnit un pluton de pastori dar și un batalion de părinți sau tineri care îmi spun că mulți creștini se află în punctul de rupere! De rupere de biserică, de Dumnezeu zic. Nu știu dacă motivul tuturor este o "mlaștină a deznădejdii", vorba lui John Bunnyan, sau plăcerea pentru lume - toboganul pe care a alunecat Dima. Dar dorința lor de renunțare e mai mare decât cea de continuare...

E drept, nu toți creștinii au parte de miracole, nu tot drumul e presărat cu trandafiri de Saron. Nici măcar bulgărești. Ce să spui unei soții trădate? Unui barbat abandonat de nevastă? Care se târăște pe genunchi pentru familia sa. Degeaba. Dar tinerilor cu inimi frânte, cu grozăvii în familie, cu colegi care-i ispitesc? Unui băiat atras de Marlboro, altuia de masturbare, unei fete dependentă de pornografie? Stigmatizaților? Dar unora bântuiți de depresii, de teamă, de singurătate? 


Simțim uneori să renunțăm. Alteori simțim că Dumnezeu ne-a părăsit planeta, vorba lui David Wilkerson. Continuăm să n zbatem, să postim, să ne rugăm. Continuăm greșeală după greșeală... Apoi expertul în plantat îndoiala, Satana ne șoptește: nimic nu funcționează! Strigăm ca David: "Pentru ce dormi Doamne? Trezește-te..." (Psalm 44:23)

În vremea goanei după aur, în Africa de Sud a sosit un explorator. A cumpărat un teren uriaș. A deschis mine. A angajat muncitori. A săpat. A săpatmai adânc. Și nimic. Luni de zile de trudă. Doar transpirație și gust amar. Apoi și-a vândut afacerea. Unui tãnăr entuziast. Acesta a continuat săpăturile. Două zil decât. Și a descoperit... Witwatersand. Cel mai mare zăcământ de diamante din lume! Asta pentru că a continuat acolo unde alții au renunțat!

Ești gata să renunți? Ai aripile prăfuite? Ai căzut? O cădere nu e niciodată fatală celui ce nu vrea să renunțe. Dar primul lucru este să se ridice de jos! Winston Churchill spunea că succesul este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să îți pierzi entuziamul. 

Și Petru și Iuda au căzut. Dar numai Petru a mers înainte. Tu, vrei să renunți? 

8 comentarii:

  1. Mulțumesc pentru aceste rânduri Doamnu' Geanta!
    Domnezeu sa va răsplătească!

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnul are intotdeauna Cuvantul potrivit la timpul potrivit, slava Lui.
    NU! Nu voi renunta! Ma impiedic, cad, ma lovesc, ma ridic, ma scutur de praf, ma lupt...VOI REUSI,voi ajunge la capat, pentru ca acolo este Cineva care ma asteapta.POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE! Fiti binecuvantat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu renunta la drumul prin pustie,
    când simti ca esti epuizat si nu mai poti.
    Priveste prin credinta si cu speranta vie,
    la CEL ce-a deschis Calea,si-al vesniciei porti !

    Chiar daca-n viata asta scurta,relativa,
    în trupul efemer, creat de Bunul Dumnezeu,
    vei avea parte doar de suferinta cognitiva,
    rezista,du-te înainte,esti împreuna cu Hristos în ...Dumnezeu !

    Chiar daca-ar fi ca sa platesti cu-aceasta viata !
    Chiar daca aici, toate vor fi-mpotriva ta !
    Tu mergi prin noaptea de pacate,spre noua dimineata !
    Isus Hristos,va fi Lumina,pe calea spre Împaratia Sa !

    Fiti binecuvântati.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fară Tine, Doamne, pierd nu numai drumul, ci și cărarea…
    Te rog, Doamne, primește-mă ca pe unul ce face pe nebunul cu Tine, dar a cărui inimă este nebună după bucuria întâlnirii cu Tine.
    Esti bun, Doamne… iar asta mă rușinează și mai tare… Ești minunat, Doamne, iar asta mă coboară din înălțimea gândului meu…

    RăspundețiȘtergere