Mai cred - de Traian Dorz

Mai cred în izbucnirea scânteii din cenușă,
Chiar dacă par pierdute orice nădejdi acum,
Cât n-a murit iubirea mai poate fi o uşă,
Cât nu s-a-nchis mormântul, mai poate fi un drum.

Mai cred în ochii umezi şi-n geana ce se-aplecă
Și-n înverzirea crengii din chivotul ascuns,
Mai cred în învierea suspinului lui „dacă“–
Căci Dumnezeu se-ndură când plânsul e de-ajuns.

Mai cred, chiar dacă-adesea mă-ncearcă întristarea
Că muntele tot creşte şi zările tot scad,
- Când apa şi pustiul prea cresc însingurarea
Țâşneşte dintr-o dată lumina ca un vad.

Mai cred chiar împotriva oricărei stări amare
Cu-atât mai mult cât totul ruină e şi scrum:
– Mai e încă M i n u n e a – şi-n orice disperare
Hristos mai are-o uşă, Hristos mai ştie-un drum!

Traian Dorz