Niciun strateg nu ar îndrăzni să trimită un prunc pentru a câștiga o lume pentru sine. Niciun analist nu ar da vreo șansă unui prunc să rescrie istoria lumii întregi câtă vreme s-a născut în iesle, într-o familie săracă. Și totuși tot ce ni s-a dat a fost un Prunc.
Semnul dat păstorilor pentru a recunoște pe Mântuitorul a fost Pruncul. Pe Adam Dumnezeul l-a făcut bărbat, dar pe Isus l-a lăsat să vină ca prunc. De ce?
Pentru ca atunci când te simți neajutorat în fața vieții să îți amintești că El știe cât de fragilă este această viață. Ca o trestie este omul. Orice undă de vânt ne apleacă la pământ. Cât de repede și ușor ne pot doborâ necazurile. Uneori ne este greu cu neputințele noastre, ne este rușine cu poverile pe care le punem pe umerii altora. În momente ca acestea să îți amintești că Isus a fost prunc, că a cunoscut ce înseamnă să depinzi de dragostea părinților, ce înseamnă să depinzi de bunăvoința altora, ce înseamnă să te simți mic, neputincios, fragil. Dar mai ales nu uita că Cel ce știe toate acestea e acum în cer la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru tine.
Pentru ca să înțelegi că Dumnezeu lucrează pentru noi dar și prin noi. Pruncul Isus a avut nevoie de Iosif și de Maria. Nu poți încrucișa brațele și să aștepți ca Dumnezeu să lucreze de unul singur. El așteaptă ca tu să pui umărul la greutățile altor semeni, El așteaptă ca tu să devii părinte pentru copiii neajutorați. El te poartă pe brațele tale ca tu să porți pe alții. Avem nevoie unii de alți și avem nevoie de părinți care să poarte de grijă copiilor.
Pentru ca tu să înțelegi ca trebuie să asculți de Dumnezeu. Dragostea care nu ascultă de cel pe care îl iubește este o minciună. Pruncul Isus a învățat ascultarea pentru că aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru noi. Mai mult decât orice jertfă este ascultarea. Dumnezeu presară în drumul vieții diferite autorități: cea părintească, școlară, profesională. Scopul lor este să ne învețe supunerea nu suspunerea.
Ni s-a dat un Prunc ca să ne adâncim privirea în realitatea vieții și să înțelegem că viața e fragilă, că trebuie să devenim părinți spirituali și, mai ales, că fără ascultarea și supunere, credința este doar o amăgire.
Ce Prunc…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu