Fundaţia CIREŞARII

vineri, 19 septembrie 2014

Către elevii mei - de Vladimir Pustan

Să nu uitați acum când frunzele se dau pe toboganul disperării că de școală nu o să scăpați niciodată. Ea e ca moartea, previzibilă și acumulatoare. Cât o să trăiți o să învățați. Aveți ce, doar să vreți.
Când veți primi o diplomă sau un premiu să vă aduceți aminte de Socrate care după o viață de muncă istovitoare și-a dat seama că e ignorant. Acum e plină lumea de ignoranți care cred că știu totul. Cum de-a devenit ușor?

Să vă pregătiți să fiți marginalizați. Superioritatea intelectuală e izolatoare spunea filosoful ce-a împins o babă pe scări. Doar proștii și fetele urâte au parte de primiri călduroase oriunde se duc.
Să nu faceți voi toate greșelile pentru că un om inteligent nu le face el pe toate dând și altora o șansă.
Să citiți istorie doar cât e nevoie pentru că niciodată nu trebuie să judecați un om după trecutul lui. Proștii vorbesc de trecut, înțelepții de prezent, nebunii de viitor. Așa că încet și cu planurile de vacanță.

Nu spuneți tot ce gândiți, tot ce simțiți. Tăria înțelepților nu e decât arta de a-și închide zbuciumul în inimă.

Dacă simțiți și că nu aveți destulă înțelepciune să o cereți de la Dumnezeu. Profesorii se ocupă și cu altceva.

Pregătiți-vă să deveniți cerșetori pentru că după cum glăsuia Holderlin  omul e zeu când doarme și doar cerșetor când gândește.

Drum bun…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu