Primii creștini nu aveau ritualuri. Nici ritualism. Ei nu aveau liturghie, nu spuneau că așă-i regula în biserica asta și trebuie să te conformezi. Nu s-au cuibărit într-un set de norme, chiar dacă au avut de înfruntat iudaizatori, cărturari și farisei. Pentru că erau călăuziți de Duhul. Căci unde nu-i Duh e teologie. Ritualism...
Ritualulismul e un proces prin care biserica se autoîngrădește. Ea elaborează un set de reguli, de ce poți face și ce nu, de obligații. "La noi e așa, trebuie procedat altminteri. Altfel, nu ești de-al nostru!". În aceste biserici, din nefericire oamenii se tem mai mult de rit decât de Dumnezeu. Ritulismul e păgubos nu numai că frânează lucrarea lui Dumnezeu, dar îl coboară pe Hristos de pe treapta întâi încercând să-i ia locul. Știți cine a mai făcut așa, cândva, nu?
"Ritualismul, nu este nimic mai mult decât o urmă în pământ făcută de paşii oamenilor care calcă mereu pe acelaşi loc, şi diferenţa între această urmă şi un mormânt este lungimea şi adâncimea. Vedem cum energiile Bisericii sunt cheltuite pentru a face un cadavru să respire, să supravieţuiască. Scopul principal pare să fie concentrat în a nu lăsa mişcarea să moară. Noi credem că dacă un program nu supravieţuieşte prin el însuşi, cel mai bun lucru care-l putem face este să-l lăsăm să moară", spunea Chuck Smith. Adică e sterp, nu poate naște. E eunuc! Și "eunucii nu fac copii", vorba lui Berdardiev.
Nu încercați să ridicați ritualurile peste Dumnezeu. Ritualismul e creator de false modele. Și falsele modele sunt mai periculoase decât lipsa de modele!
Nu încercați să ridicați ritualurile peste Dumnezeu. Ritualismul e creator de false modele. Și falsele modele sunt mai periculoase decât lipsa de modele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu