Nu te merit - de Vladimir Pustan

Nu o să găsiți în spiritul Evangheliilor că Dumnezeu are dragoste ci că este dragoste. Nu pot vorbi despre altceva. Nu contează de unde încep, mereu ajung la Dumnezeu într-un fel sau altul.

Și dacă asta se numește teologie înseamnă că fac.

Cum aș putea ilustra mai bine unirea cu Dumnezeu decât prin tatuajul de pe mâna dreaptă a unei mirese oarbe parafrazându-l pe Petru ”Te iubesc fără să te văd”.

Întoarcerea la Dumnezeu într-o frază. M-am uitat la El, El s-a uitat la mine și am fost una pentru totdeauna.

Serafimii excelează în iubire, heruvimii în cunoaștere. Aș vrea să fiu un serafim. Să-L iubesc mai mult decât să  cunosc.

Cine oare o fi scris versurile astea? Sfântul Ioan al Crucii? Sfânta Tereza de Avila? Sau niciunul din ei?

”Doamne, Te-aș iubi și fără cer

Și fără iad eu tot Te-aș asculta

Nimic nu vreau iubindu-Te așa

Ci nesperând la toate câte sper

Precum Te-ador, la fel Te-aș adora.”

 

V l a d i m i r _ P u s t a n