Fără renunțare la visuri... - de Nicolae Geantă

Într-o seară de tineret, la biserică, la ora de începere, erau numai câteva adolescente. Invitaţii, din diferite biserici, din diferite localităţi, nu ajunseseră. Pastorii le-au spus că au și ei repetiție! Până la urmă au ajuns doar vreo 10 inşi. Îmi venea să ies afară şi să strig: "Am să fug în pădure Isuse! Nu mai strâng niciodată tinerii!".

Nişte fraţi au fost supăraţi că văd altfel decât doctrina. "Renunţă", a fost strigătul lor la unison. "Altfel te vom pune deoparte".

Peste un an jumătate am avut studiu biblic cu un grup de tineri. La început veneau 25-30, apoi 15, apoi 7, 3... N-au mai avut timp. "Renunţă, m-a sfătuit cineva, investeşti în zadar. E ca și cum torni apă în nisip".

În urma unei evanghelizări în cort la noi în sat, 20 de persoane s-au predat Domnului. Vreo 10, n-au călcat niciodată biserica, iar alţi 7-8 nu mai vin deloc! "Nu mai face evanghelizare", am primit sfat de la comitet, "cheltuim degeaba!".

La 1 ianuarie m-am hotărât să închid blogul. Fiindcă nu mai am timp. "Renunţă" era sfatul unei persoane foarte dragi. Dar, în ziua respectivă am primit mail-uri de la persoane ce nu le cunoșteam "Vă mulțumim pentru postări! Faceți o treabă bună! Să aveți un an și mai prolific!"  

La liceu le vorbesc copiilor despre Hristos. Mulţi, foarte mulţi, au venit la Biserică. Însă, după 1-2-3 participări, s-au înapoi în Egipt. "Renunţă, d-le profesor", a fost strigătul auzit prea ades în urechi. Dar şi glasul unei profe de religie care m-a "anti-predicat" pe la forurile de resort!

Ce să facem când suntem asaltaţi de astfel de situaţii? Hudson Tylor a sat 15 ani în China până s-a predat o singură  persoană. Azi, sunt 100 milioane chinezi pocăiţi. Probabil cea mai mare biserică oficială statală din lume. Dar ilegală! Prigoniţi de comunişti.

"Iată că vine Făuritorul de visuri", au strigat fraţii lui Iosif, şi l-au coborât într-o groapă, apoi l-au trimis la plimbare fără întoarcere, între faraonii idolatrii. "Somn uşor, vise plăcute", strigau fericiţi fraţii lui mai mari pe păşunile Dotanului, în rimp ce negustorii ce-l legaseră pe Iosif de mâini treceau coama unei coline spre necunoscut... Dar Iosif? Visele lui? Au devenit realitate...

De curând i-am spus lui Mircea Țetel că renunț! "Dar Isus a renunțat?", m-a încurajat prietenul. "A dus crucea până la capăt. Singur". Am închis telefonul și am plâns. "Visele tale să fie visele Mele", mi-a strigat Dumnezeu!

Nu renunţa la visul tău, chiar dacă lucrurile nu încep bine! Nu renunţa la visul tău, chiar dacă ceilaţi nu te susţin! Nu renunţa la visul tău, chiar dacă va fi o călătorie plină de surprize! Nu renunţa la visul tău, chiar dacă împlinirea va dura o viaţă!

Când nu înţelegi de ce e umbră pe calea ta şi de ce adesea trebuie să suferi, nu dispera; ridică-ţi privirea... Dumnezeu veghează asupra ta!

Biblia e plină de visuri. Dar și de... blesteme!

Nicolae Geantă