Fundaţia CIREŞARII

joi, 14 noiembrie 2013

Cind auzi-veti c-am murit - de Traian Dorz

Când auzi-veti c-am murit
Nu va-ntristati prea tare
Cine-a cintat si-a suferit
Pentru Hristos cel rastignit
Acela-n veci nu moare.

Chiar de s-a stins ce-i trecator
S-a stins doar chipul firii
Dar ce-am avut nemuritor
Ramâne-n veci stalucitor
Prin soarele iubirii.

Nu-mi scrie-ti deci pe piatra mea
A mortii nici o data
Nu moare dragostea ci ea
Nemuritoare-mi va tinea
Fiinta neuitata.
 

Cind auzi-veti c-am murit
Nu crede-ti asta stire
Mintuitorul meu iubit
Si moartea mea a nimicit
Eu merg spre nemurire.

Voi tine-ti sfintul legamint
Si lupta voastra buna
Caci la sfirsitul nostru sfint
Noi nu ne ducem spre mormânt
Ci trecem spre cununa.

Cind auzi-veti c-am murit
Hristos sa va-ntareasca
Voi toti acei ce m-ati iubit
Nu plingeti deznadajduit
Ci plinsul vostru linistit
plecarea-mi insoteasca.

Nu va-ntristati prea mult si greu
Caci plec cu bucurie
La scump Mintuitorul meu
Caci iata mi-am sfirsit si eu
Lucrarea care Dumnezeu
Mi-a rinduit-o mie.

S-a ispravit si lupta mea
Prelung si greu uitata
Dar orisicit a fost de grea
Am vrut sa trec frumos prin ea
Si-acum astept cununa cea
Din slava nevisata.

Cind auzi-veti ca m-am dus
Ma plingeti cu iubire
De nu-mi uitati cuvintul spus
De-l ve-ti urma cu duh supus
Curind ne va-ntilni Isus
La marea rasplatire.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu