Ziua de 22 noiembrie 1963 a rămas în istorie din cauza uciderii preşedintelui american John F. Kennedy, eveniment ce a pus în umbră decesul unuia dintre scriitorii contemporani de calibru. În aceeaşi zi, se stingea din viaţă, discret, irlandezul C. S. Lewis, apologet creştin, ale căror opere dezvăluiau o capacitate remarcabilă de a rămâne în istorie.
Fără a fi teolog hirotonit, rolul pe care l-a avut Lewis în creştinismul contemporan este de netăgăduit, prin talentul de a transmite adevăruri teologice prin povestiri uşor de înţeles. Aşa se explică şi faptul că Lewis a lăsat în urmă câteva citate memorabile.
Scriind despre Dumnezeu, Lewis afirma că „asprimea lui Dumnezeu este mai gingaşă decât blândeţea omenească, iar constrângerea Lui este libertatea noastră". De asemenea, cu privire la lupta dintre bine şi rău, Lewis era de părere că „nu există teren neutru în univers: fiecare centimetru pătrat, fiecare fracţiune de secundă sunt revendicate de Dumnezeu şi contrarevendicate de Satana".
Despre rugăciune, irlandezul scria că, „în realitate, rugăciunile noastre care par cele mai proaste pot fi, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune. Mă refer la acelea care sunt cel mai puţin susţinute de sentimente evlavioase. Pentru că ele s-ar putea să vină de la un nivel mai adânc decât sentimentele. Dumnezeu pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos."
C. S. Lewis a avut ceva de spus şi cu privire la încrederea totală în Dumnezeu: „Cu cât Dumnezeu deţine un control mai mare asupra noastră, cu atât devenim mai mult noi înşine, pentru că El ne-a făcut. Când mă întorc la Hristos, când mă predau pe mine însumi personalităţii Lui, atunci încep pentru prima dată să am cu adevărat propria personalitate."
În acelaşi timp, reverenţa faţă de Dumnezeu l-a făcut pe scriitor să afirme: „Nu m-am născut ca să fiu liber. M-am născut ca să venerez şi ca să mă supun."
De asemenea, un subiect important al operei sale a fost şi comportamentul creştinului. Pe de o parte, Lewis explică raportarea corectă a creştinului faţă de lumea înconjurătoare: „Creştinul are un mare avantaj faţă de ceilalţi oameni, nu pentru că este mai puţin căzut decât ei, nici pentru că este destinat să trăiască într-o lume căzută, ci pentru că ştie că este un om căzut într-o lume căzută."
Pe de altă parte, Lewis avertizează şi cu privire la ipocrizia creştină, care afectează viaţa de fiecare zi. „Un om care mănâncă sau se iubeşte cu soţia lui sau se pregăteşte de culcare cu umilinţă, mulţumire şi cumpătare ocupă, după standardele creştinismului, o poziţie infinit mai înaltă decât un om orgolios care ascultă Bach sau citeşte Platon."
Totodată, Lewis considera şi că „mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii sau a fericirii sau chiar a bunului-simţ". Şi tot în privinţa relaţiilor interumane, Lewis descria prietenia ca fiind „tipul de dragoste pe care ne închipuim că o trăiesc îngerii."
Unul dintre citatele cele mai celebre ale lui C. S. Lewis este cel legat de nevoia omului după Dumnezeu: „Am găsit în mine o dorinţă pe care nicio experienţă din această lume nu o poate satisface; cea mai probabilă explicaţie este că am fost făcut pentru altă lume."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu