Pe vremea lui Ceaușescu într-un autobuz aglomerat plin de
cetățeni nădușiți, pe o rută de groază, Beiuș – Oradea, un filfizon de 1,67 cm,
începe să facă glume cu un preot spătos ce stătea ca și el în picioare. A râs
pe seama ”meseriei” acestuia, a râs de barba lui și a râs de Dumnezeul lui.
Apoi i-a tras părintelui o palmă. ”În Biblia ta părinte, scrie: trebuie să
întorci și celălalt obraz”. L-a întors și pogoniciul i-a tras o palmă și peste
obrazul drept. Preotul a mai întors capul o dată și-a primit o a treia palmă,
adică o a doua pe obrazul stâng. S-a întors agale i-a tras tremuriciului un
pumn zdravăn în plex, de l-a proiectat până la ușa pe care scria ”Coborâți pe
aici”, zicându-i sfătos ”În Biblia mea scrie doar de două palme”. De la
părintele am învățat să nu treci niciodată peste ce e scris, că s-ar putea s-o
iei peste nas.
Păcatul de a scoate ceva din Biblie e la fel de mare ca cel
de-a adăuga ceva. Unii au o Biblie cât un bilet de tramvai, alții cât
biblioteca din Alexandria înainte de a arde. Am ascultat o predică ziditoare a
unui tip ce zicea sigur pe el, că mai bine adăugăm legi noi decât să rămână una
din cele vechi neținută. Mi s-a părut raționamentul beton. I-am spus la sfârșit
că pe ideea asta s-a bazat și inchiziția punând pe foc atâția oameni
nevinovați.
E vineri dimineața și sunt deja la a doua cafea… Mă gândesc
că mă frământ degeaba câtă vreme cei mai mulți n-au nici o Biblie, nici
subțire, nici groasă. O au în cel mai bun caz pe videoproiectorul bisericii.
Sunt tot atât de interesați de ea, cât eu de mersul trenurilor. Le aduc aminte
că după Scriptură trebuie să trăiască pentru că după ea vor fi judecați. Iar
pentru asta, trebuie s-o cunoască și să nu uite că fiecare literă e importantă.
Și că doar Dumnezeu are voie să pună punct.
V l a d i m i r _ P u s t a n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu