Fundaţia CIREŞARII

joi, 24 aprilie 2014

Învierea nu e fără moarte! - de Nicolae.Geantă

Ca să cunoască învierea Hristos a trebuit ca mai întâi să guste moartea. E drept că a învins-o, dar n-a putut s-o ocolească. A trecut prin ea. A fost singura cale spre Înviere. A Lui și a noastră.

Oamenii vor să aibă înviere dar nu vor să guste din moarte! Pavel spune că numai "dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere ca a Lui". Dar cine să moară? Omul nostru cel vechi! Altfel, ne va merge numele că trăim...

Când cineva a murit în Hristos va și trăi împreună cu El. Și cine înviază nu mai moare. Căci învierea nu poate fi stăpânită de moarte... Deci pentru cine a murit, gâlceava, zavistiile, certurile, bârfele, mâniile, războaiele, partidele, bețiile, curviile, împroșcarea cu noroi, și alte un milion și una de păcate, nu mai pune stăpânire pe el. Cine le practică n-a murit față de ele! Deci n-a înviat în Hristos!

Dacă ați înviat, zice Pavel efesenilor, umblați după lucrurile de sus: rugăciunea, evanghelizarea, postul, dărnicia, bunătatea, darurile Duhului Sfânt!... Acesta e semnul că cineva a murit!

O învățătoare, care sfida copiii pocăiților, a întrebat într-o zi un băiețel în fața clasei: "Dacă tot spui că există Cer cum se ajunge acolo?". "Doamnă ca să ajungeți în Cer mai întâi trebuie să fiți moartă!".

Omorâți zilnic omul vechi! Și trăiți fraților! Nu dvs, ci Hristosul din dvs. Altfel, nu veți atinge Cerul. Și nu uitați:  El e viu! Și dacă e viu, vede tot! Și tot ce vede și judecă!

2 comentarii:

  1. Noi toti (copiii Domnului, nascuti din nou) am murit si inviat cu El...Dar: multi au adormit, multi s-au lepadat, multi nu lucreaza cu talantul incredintat...Sunt niste zile care cu greu le trec. O de s-ar deschide Cerul!...Refrenul uneia din cantarile mele preferate...

    "Mă gândesc ades la Tine, la iubirea Ta adâncă,
    La fântâna apei vieţii ce mai izvorăşte încă.
    Doar un pas am mers spre ceruri, o, şi m-ai răsplătit aşa
    Cum gândirea cea mai-naltă, o, niciodată n-ar visa...

    /: O, de s-ar deschide cerul şi Te-ai coborâ în slavă,
    S-ar aprinde înălţimea, o, de splendoarea Ta grozavă,
    Şi s-ar despica în două munţii în cuprinsul lor,
    De lumina Ta, s-ar umple, o, Muntele Măslinilor. :/

    Ai veni la mine şi Te-aş invita la cină
    Şi Ţi-aş dărui cu totul inima de pace plină;
    Aş privi mereu la chipul care-a suferit dispreţul
    Şi, spre fericirea noastră, a plătit cu sânge preţul.

    Dacă voi intra vreodată, în a-nemuririi spaţii,
    Ca, în lumea înnoită, îngerii să-mi fie fraţii,
    Numai prin a Ta iubire, voi păşi în veşnicie;
    Tu-mi vei fi şi-acolo, Doamne, cea mai sfântă bucurie!"

    Numai EL e BUCURIE...

    RăspundețiȘtergere