E timpul tău. Turneul Misiunii Bethany Chicago, 2025. Jurnal de misiune.Ziua 3, Ploiești.

Duminică. E a treia zi de turneu. Duminica toate drumurile duc la biserică. Cu toate că cea mai mare parte a echipei e obosită de călătorie, s-au făcut trei grupuri de slujire: pastorul Luigi Mițoi a mers la Biserica „Protector” din București, condusă de Alin Jivan - unde au avut loc câteva ordinări ale noilor slujitori. Pastorul Dorin Juravlea a mers împreună cu Gabi Buzguța la biserica Baptistă „Elim” din Ploiești, condusă de Irinel Cazacu, iar pastorul David Laza împreună cu un grup de la Caritate – cca 18 persoane, au mers la Câmpina, alături de Nicolae Geantă, la Biserica Penticostală „Emanuel”.

Pastorul Luigi Mițoi a predicat despre implicarea unui lider slujitor în Biserică. Merită să subliniem câteva principii foarte importante aduse de acesta în fața unui public numeros. El a amintit că unii lideri au fost mentorați direct de Dumnezeu (Moise, Ilie, Pavel), dar alții au fost mentorați de învățătorii lor (Moise a mentorat pe Iosua, Ilie pe Elisei, Pavel pe Timotei), prin urmare Dumnezeu nu are șabloane de punere în slujire! „El nu are nicio obligație față de niciun sistem omenesc!”. „Tipul de conducere propus de Biblie e unic în lume (nu există în nicio organizare de pe glob!)”. În lume conducători conduc cu autoritate, în Biserică „cel mai mare trebuie să fie cel mai mic!” Chiar așa, cine mai vrea azi să fie mic atunci când ajunge în roluri de conducere? Greu de practicat, nu? Dar nu imposibil. Mulțumim Domnului că mulți lideri creștini mai practică acest principiu christic. Conducerea Bisericii e conducere prin slujire, și slujire prin conducere”, a adăugat fratele Luigi. Asta înseamnă că nimeni nu poate conduce dacă nu poate influența! (Atenție slujitori: eficiența e numai când cineva e influent! Altfel nu e ascultat de Biserică!) „Oamenii care sunt ordinați primesc jumătate din autoritate prin delegare, dar cealaltă jumătate e căpătată prin slujirea influentă!” Deci: nu ordinați oameni care nu sunt influenți! (În Biserică nu funcționează nepotismul! Sincer, nici în altă parte, deși e practicat cât mai des!). Ne-a plăcut enorm un sfat dat de pastorul din Chicago celor ce urmau ordinați: „Dacă nu trăiți (sfințenia) delegarea voastră este egală cu zero!” De asemeni mai amintim un sfat: când ai pierdut încrederea (prin trăire duplicitară) ai pierdut totul! Vreau să facem o remarcare aici: liderii care conduc diferit de cerințele biblice nu vor avea o slujire primită de Dumnezeu! Aviz amatorilor!

Misiunea Betania 2025 - Ploiești 29 Iunie

E timpul tău. Turneul Misiunii Betania 2025. Jurnal de misiune.Ziua 2. Sala Palatului, București

Bucureștiul - cel mai populat și cel mai puternic centru economic românesc, e situat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, în Câmpia Română. Orașul întemeiat în 1459 pe vremea lui Vlad Țepeș (poreclit pe nedrept “Dracula”), are astăzi aproximativ 2 milioane de locuitori. Dacă adăugăm numărul de flotanți (locuitori nepermanenți) și de navetiști din zonele limitrofe, capitala României e un furnicar

cu cca 3 milioane de persoane zilnic! De asemeni în aria sa metropolitană locuiesc vreo 450.000, numai Voluntari având peste 45.000 locuitori, ceea ce înseamnă că e cel mai mare “sat” din România!

 
Metropola, care a devenit capitala Principatelor Unite din 1862, era numită “Micul Paris”, deoarece aspectul său cosmopolitan, elegant, boem, primitor, de dinainte de 1945, devenise un magnet pentru europenii din Vest. În perioada aceea, când România era în top zece economii ale lumii,  când leul era monedă convertibilă, când țara noastră era grânarul Europei dar și rezervorul acesteia de petrol, Bucureștiul era plin de emigranți! Oameni cu studii, și mai ales businessmani, din S.U.A., Anglia, Germania, Franța, Olanda, Austria, Italia sau alte state vestice, veneau în România unde se trăia foarte bine! Și, împreună, am construit o țară modernă. Astăzi, avem feedback invers. Ai noștri pleacă la ei. Ei se dezvoltă și noi…

Misiunea Betania 2025 - București 28 Iunie

David Laza și Nicolae Geantă la BP Emanuel Câmpina

 

E timpul tău. Misiunea Betania Chicago, 2025. Năvodari

E timpul tău. Misiunea Betania Chicago, 2025. Jurnal de misiune. Ziua 1. Năvodari

Cine merge în Turneul Misiunii Betania Chicago trebuie să-și asume riscul de nesomn. Pe lângă program la minut, drumuri lungi, încărcat descărcat logistică. Plus misiune. (Da, am mai spus: misiunea nu e holiday. Ci transpirație. Pentru Isus. Se merită!). După breakfast-ul de la 7,00, a urmat împachetatul și îmbarcarea în autocare (3 autocare Tarsin) sau microbuze (vreo 5). La 9,00 trebuie să se învârtă roata. Din București la Constanța e ceva cale de mers. Deși e dimineață temperatura a urcat la 30 grade. Celsius. Sau pe americănește 86 degrees. Cerul e senin sticlă și se anunță o zi toridă. Dogoreala e și mai fierbinte când călătorești prin Bărăgan. Avem har ca s-a inventat aer condiționat!

În timp ce autocarele aleargă spre Constanța, pastorul Luigi Mițoi cu Dorin Juravlea și Nicolae Geantă au tras o fugă la televiziune. La Cornel Dărvășăn, acest producător de emisiuni grozave la A7Tv. De data aceasta e fost ediție specială. “Ce înseamnă evanghelizarea, are nevoie România de așa ceva, de ce românii și americanii merg cu Evanghelia pe stadioane, care sunt cele mai mari probleme spirituale ale spațiului dintre Carpați-Dunăre și Marea Neagră?”, sau “sunt actuale conflicte militare semne ale sfârșitului?” a fost o parte din tirada de întrebări ale păstorului Dărvășan. Chiar așa, au nevoie românii de Evanghelie? Mai ales în vremurile actuale de decadență, de apatie spirituală, de secularizare? Voi ce ați răspunde? O doamnă politician spunea că românii nu mai au nevoie de Dumnezeu ci de… entertainment! (N-o ascultați!)

Furtuna de cuvinte. De ce creștinii se ceartă atât de ușor? - Nicolae Geantă și Cornel Dărvășan

Limba?

Iacov, Sfânt Apostol și fratele Domnului Isus, o numește „un foc!”

Un mădular mic care aprinde o pădure mare!

Un animal neîmblânzit!

O lume de nelegiuiri!

Organul care întinează tot trupul când este aprinsă de focul gheenei!

Organul care nu se poate înfrâna!

Limba poate fi ce are mai bun un om sau ce are mai rău!

Limba e o mitralieră! Dar și un pansament, ori un giuvaer.

Totul depinde cum o folosim?

Nickbags.ro

Eveniment editorial: Marian Volintiru - De la marinar la misionar

Cu ceva zile în urmă a văzut lumina tiparului volumul „De la marinar la misionar”. În cele 194 de pagini, autorul, prietenul meu Marian Volintiru zugrăvește cu cuvinte un „life story” de film, pornind de la copilăria cu greutăți dintr-un sătuc sărac al Vasluiului, viața de liceean la marină și cea de marinar adevărat pe vas, până la emigrarea în Vancouver, Canada, metropola cu cel mai ridicat nivel de trai de pe glob! Acolo, alături de soția sa Rodica, autorul și-a găsit scopul vieții: misiunea. A lăsat marina și a început misionarismul. Mai întâi misionând pe coclaurile României, apoi pe cele africane. În cei 10 ani de misiune în Uganda, Marian Volintiru și organizația sa misionară FAMU au săpat cca 100 de fântâni în Karamoja - buzunarul de sărăciei al Africii, au distribuit sute de tone de alimente, îmbrăcăminte, au deschis două școli de croitorie sau au sponsorizat elevii de școală ori pastori locali. Dar, vă las pe dvs să descoperiți frumusețea unui destin care s-a abandonat în mâinile lui Hristos, citind volumul de mai jos (îl găsiți la autor deocamdată)...

*** 

Am spus și cu altă ocazie că Marian Volintiru e un christic lampadar. Da, pentru că misionarii sunt sfinții lampadari ai lui Dumnezeu care sparg întunericul ce s-a așternut gros peste lume, apoi cer Duhului Sfânt să sufle până se aprinde un foc uriaș care face în jur totul lumină. Iar o lumină, oricât ar fi de plăpândă, nu va putea fi biruită de întuneric!

În anii de când îl cunosc pe Marian am văzut cu ochii mei nu doar cum aleargă pe trei continente, nu doar cum sapă fântâni ci și cum aprinde lumini. Nu pe străzi, ci în suflete. Pentru că toate acțiunile sale caritabile aduc zâmbete, fețe ce radiază, bucurie, speranță... Și o bucată din Isus. Lumina sufletelor atinse se vede cu atât mai profund, cu cât vine dintr-o lume a tristeții, a lacrimilor sau a lipsei. Pentru că Africa, în special Karamoja Ugandei unde s-a hotărât să misioneze pentru Hristos, e caracterizată de neajunsuri. De sărăcie, de secetă, de întuneric spiritual… Și exact acolo, în buzunarul de sărăcie din savana secetoasă dela poalele munților Napak și Moroto, Marian a făcut să încolțească semințele speranței.

În ultimul deceniu a săpat aproape o sută de fântâni, a împărțit zeci de tone de alimente și haine, a sponsorizat copii pentru care școlarizarea era un vis de neatins, sau tinere pentru care o meserie de croitor era un capăt de lume. A predicat evanghelia cu fapte. Dar și cu cuvinte, în bisericile „de sub copacii” acacia! A sponsorizat biserici, păstori sau… misionari. A realizat conexiuni cu pastori, cu politicieni, cu businessmani din diferite state. Și a aprins dragul de misiune în prieteni. Dar toate acestea le puteți întâlni pe paginile volumului de față.

„De la marinar la misionar” e o poveste de viață a unui călător prin labirintul vieții, care nu doar că nu s-a rătăcit, dar a tras și pe alții în direcția corectă. Asta pentru că nu a mers singur, nu a căutat să facă pe descurcărețul, ci a călcat pe cele mai importante urme lăsate vreodată pe pământ: pe urmele lui Hristos. Volumul de față e de fapt un jurnal de optimisme. Pentru că, autorul ei, Marian Volintiru e un mare optimist. Citindu-l, o să-l înțelegi pe autor că privește la partea bună a lucrurilor, la partea plină a paharului, la părțile bune din oameni.

După ce te întâlnești cu povestea lui Marian Volintiru nu poți rămâne la fel. Când îl citești nu ai cum să nu te întrebi dacă n-ar trebui să-l clonezi. Ori să-l imiți! Și încă ceva, lângă un lampadar christic nu poți să moțăi. Ori fugi, ori te aprinzi…

Bine ai urcat pe corabia scriitorilor Marian! Vânt bun din pupa!

Nicolae Geantă

Nicolae Geantă - invitație la Evanghelizare cu Misiunea Bethany Chicago la Ploiești

 

Laura Bretan - Invitație la Turneul Misiunii Bethany Chicago în România,...

Nu te coborî printre șerpi! - de Nicolae Geantă

Ieri, la o televiziune, am fost întrebat „cum ar trebui să procedăm atunci când nevinovați fiind suntem atacați de... haters?” Cum ce-s ăștia? Oamenii aceia răi care caută nod în papură, apoi te tăbăcesc și te tăvălesc ca pe-un șnițel vienez. I-am răspuns că am auzit ceva interesant la Reinhard Bonnke. Pastorul acela german care, în misiunile sale în Africa, strângea la evanghelizări și peste un milion de persoane la o întâlnire! Odată, când cineva l-a împroșcat cu cuvinte care distrug ca un tsunami, Bonnke era pregătit să îi dea replică pe măsură. Dar, când s-a rugat, Dumnezeu i-a șoptit în urechi: „Tu ești asemeni unui fermier urcat pe o combină. Nu coborî în câmp printre șoareci și șerpi! Stai sus!” 

Așadar, când ești acuzat de oameni slabi dar care au limbi veninoase, rămâi sus. În „combina” lui Dumnezeu! Sus șoarecii nu pot ajunge! Sunt prea pitici. Sus veninul șerpilor nu te poate afecta! Doar dacă cobori jos între ei în câmp pot să te muște. Să te otrăvească!

Când, după zeci de ani de distrugere și abandon, personajul biblic Neemia a început să repare zidul Ierusalimului, un grup de ofuscați în frunte cu unul Sanbalat, au râs de el. Apoi și-au pus de gând să îi facă rău și l-au provocat să coboare și să întâlnească cu ei în valea Ono. Dar dregătorul le-a transmis prin solii lor: „Am o mare lucrare de făcut și nu mă cobor! Cât timp l-aș lăsa ca să vin cu voi, lucrul acesta va înceta!”  (Neemia 6:3-4)

Ce să faci creștine când ești atacat de haters (heitări)? Nu le răspunde. Ai coborî printre ei. Ți-ai otrăvi sufletul! Sus inima, lângă Isus. Ai fost chemat să „seceri pentru Cer”! Lasă-L pe Dumnezeu să intervină. Chiar așa ați văzut vreun șarpe care a distrus vreo combină? Dar combine care strivesc șerpi?

Nicolae.Geantă

Catedra nu este amvon - Nicolae Geantă & Adrian Andrei, prezintă Cornel Dărvășan

sursa AICI

Luigi Mițoi - Invitație la Turneul Bethany Chicago 2025 „Este timpul tău”

Arta privitului - de Nicolae.Geantă

Am auzit la Biserică ani de zile că în viață trebuie privit numai înainte. În față. În viitor. Ce e mai bun e totdeauna în viitor. Cine privește înapoi se poate trezi nostalgic. Nostalgicii se blochează în timp. Aminitirile ades sunt ancore de un loc. E drept, trebuie să privim în față ca să știm încotro ne îndreptăm. Dar trebuie să privim și în urmă, ca să știm de unde venim! Să știm cine am fost. Și cine suntem.

Am învățat ani de zile la Biserică și că tot timpul trebuie să privim în sus. Da, e prioritar privitul la Cer. Înseamnă recunoștință. Înseamnă să dai onorul lui Dumnezeu. Dar e obligatoriu să privim și în jos: ca să nu călcăm în picioare pe nimeni! Mi-a plăcut enorm și că cineva zicea că totdeauna să privești și lateral: să vezi cine a rămas lângă tine!

Privitul e o artă.

Oamenii privesc înainte. Și devin eroi.

Oamenii privesc în jos. Și devin protectori.

Oamenii privesc împrejur. Și devin precauți.

Dar cea mai valoroasă privire este când oamenii se uită... în ei. 

Așa reușesc să își vadă harta sufletului. 

Și să o actualizeze.

Nicolae.Geantă

Cea mai mare datorie a unui părinte... – de Nicolae.Geantă

Scriptura ne spune că în ziua în care l-a creat pe om, Dumnezeu l-a făcut „după chipul și asemănarea Sa”. Divină. Dar când Adam a născut pe Set, acesta a fost după „chipul și asemănarea sa”. Omenească. (Geneza 5, versetele 1 și 3). Undeva, Adam pierduse chipul lui Dumnezeu... Copiii săi nu au văzut decât chipul lui care păcătuise. Și l-au urmat...

Copiii sunt copiile noastre fidele. Nu putem avea pretenția ca în societate ei să se comporte exemplar când acasă noi nu ne comportăm cu demnitate! Nu degeaba au devenit proverbiali cei 7 ani de acasă. (Și totuși unii părinți s-au comportat ca și cum cei 7 ani nu ar fi fost acasă!) 

Copiii sunt ca o oglindă. Ceea ce văd și aud sunt ceea ce ei vor face. Ajută-i să reflecteze numai lucrurile bune.

Copiii sunt imitatori perfecți. Nu uitați că ei ne urmează exemplul, nu sfaturile! Așa că... fii ceea ce dorești ca ei să fie!

M-am tot gândit azi de Ziua Copilului: „Care e cea mai mare datorie a unui părinte?” Și am găsit: Cea mai mare datorie a unui părinte este să imprime chipul lui Dumnezeu în copiii săi! Dacă pruncii noștrii se vor asemăna cu El, lumea-ntreagă va fi fericită!

Duceți-vă copiii înaintea lui Dumnezeu, și pe Dumnezeu înaintea copiilor! Altfel vor purta numai chipul vostru! Oricât am fi de buni părinți, de neprihăniți, de înțelepți, totuși chipul nostru nu e nici pe departe desăvârșit ca al Lui!

Vă doresc să aveți copii care poartă în ei chipul lui Hristos! Cineva zicea că ne vor fi cheile care ne vor deschide Raiul! De aici, de pe pământ!

PS: La mulți ani tuturor copiilor, oriunde v-ați afla! Vă doresc să fiți fericiți lângă Isus!

Nicolae.Geantă