Bucureștiul - cel mai populat și cel mai puternic centru economic românesc, e situat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, în Câmpia Română. Orașul întemeiat în 1459 pe vremea lui Vlad Țepeș (poreclit pe nedrept “Dracula”), are astăzi aproximativ 2 milioane de locuitori. Dacă adăugăm numărul de flotanți (locuitori nepermanenți) și de navetiști din zonele limitrofe, capitala României e un furnicar
cu cca 3 milioane de persoane zilnic! De asemeni în aria sa metropolitană locuiesc vreo 450.000, numai Voluntari având peste 45.000 locuitori, ceea ce înseamnă că e cel mai mare “sat” din România!
cu cca 3 milioane de persoane zilnic! De asemeni în aria sa metropolitană locuiesc vreo 450.000, numai Voluntari având peste 45.000 locuitori, ceea ce înseamnă că e cel mai mare “sat” din România!
Metropola, care a devenit capitala Principatelor Unite din 1862, era numită “Micul Paris”, deoarece aspectul său cosmopolitan, elegant, boem, primitor, de dinainte de 1945, devenise un magnet pentru europenii din Vest. În perioada aceea, când România era în top zece economii ale lumii, când leul era monedă convertibilă, când țara noastră era grânarul Europei dar și rezervorul acesteia de petrol, Bucureștiul era plin de emigranți! Oameni cu studii, și mai ales businessmani, din S.U.A., Anglia, Germania, Franța, Olanda, Austria, Italia sau alte state vestice, veneau în România unde se trăia foarte bine! Și, împreună, am construit o țară modernă. Astăzi, avem feedback invers. Ai noștri pleacă la ei. Ei se dezvoltă și noi…
După WW2 (al doilea Război Mondial pe românește), distrugerile conflagrației, cutremurele și sistematizarea comunistă au pus în umbră orașul de pe malurile Dâmboviței. După 1989 a cunoscut o inserție și mai profundă, dar în zilele noastre își revine. E ca un uriaș trezit din somn! Da, acest oraș furnicar (densitate de peste 8500 locuitori/kmp), plin de zgomot și culoare, este din nou în formă. GDP (produsul intern brut, adică veniturile) au ajuns anul trecut peste 100 miliarde dolari, adică mai mult decât toată Bulgaria toată, sau peste jumătate din venitul Ungariei!
Fiind cel mai mare nod de comunicare din Estul Europei, Bucureștiul e și un centru cultural important, cu multe universități, palate, muzee, biblioteci, dar și cu centre comerciale uriașe, două aeroporturi, underground (metrou) sau cea mai mare clădire din Europa!
Totuși, orașul din Câmpia Vlasiei e și fierbinte și geros: vara temperaturile ajung frecvent la 35-40 de grade Celsius (uneori la nivelul asfaltului depășește cu mult 50 grade C), iar iarna gerul și crivățul se resimte din plin (e drept, în ultimii ani, încălzirea globală a domnului Al Gore își face de cap!) În zilele cât am stat în București, echipa Bethany a simțit din plin fierbințeala, efectul secetei sau efectul de seră datorat zidurilor din beton și agitației automobilistice! 83 grade Farenheit!
Sâmbătă dimineața, după micul dejun, Ștefan Lozneanu și grupul de tineri au mers să viziteze centrul vechi și Palatul Parlamentului. Unde echipa a fost întâmpinată chiar de senatorul Titus Corlățean, un evanghelic de-al nostru. Palatul Parlamentului sau Casa Poporului cum o numise toa’rșu’ Ceaușescu, acum, știe toată lumea deja, e cea mai mare clădire din Europa și a doua din lume după Pentagonul din Washington! Da, români au performanța aceasta chiar dacă nu au banii americanilor. Clădirea din Dealul Arsenalului măsoară 270 m pe 240 m, are 84 m înălțime și fix 92 m în pământ. Deci 9 niveluri subterane! Și 9 niveluri la suprafață! Asta o face ca să fie cea mai scumpă clădire administrativă din lume! După 1994 aici funcționează Camera Deputaților și din 2004 și Senatul României. În ciuda faptului ca e măreață cât un oraș, clădirea nu e încă finalizată.
La emblematicul Palat au lucrat în vremea lui Ceaușescu peste 700 de arhitecți și 20.000 muncitori, câte 24 de ore pe zi! Costurile clădirii erau după Revoluția din 1989 estimate la cca 2 miliarde de dolari. Azi nu-i putem estima prețul. Megalomanie. Palatul uriaș are peste 1000 de încăperi; adăpostește 440 de birouri, peste 30 de săli și saloane (unele uriașe cât un stadion!), restaurante, biblioteci, o sală de concerte, dar și o cantină a parlamentarilor (cu prețuri foarte mici!). Există zvonuri că ar exista chiar un buncăr antiatomic! Să dea Domnul să nu fie folosit niciodată! Pe lângă arhitectura covârșitoare, în Palat poți admira picturi celebre, covoare uriașe (de câteva tone fiecare!) vitralii și mobilier extravagant și lemn masiv. Să vă mai spun ca PP are 67 de candelabre din cristal și peste, țineți-vă bine, 100.000 de becuri? Sau că parcarea subterană are 13.286 metri pătrați iar terenul aferent clădirii vreo 311.000 mp? Sau că, la construcția ei au murit zeci sau sute de oamenii?
După vizita la cea mai grea și mai scumpă clădire din lume, grupul de tineri au fost pentru prânz la AFI Cotroceni, apoi au împărțit fly-ere prin Centrul Vechi. La ora 15,00 erau din nou în hotel, iar la 16,00 din nou la drum. După o ședință foto la Arcul de Triumf (locul unde românii își omagiază eroii), în jur de 17,00 “band and choir back în stage” (adică echipa de închinare era iar la scenă) la Sala Palatului. Am vrea să adăugăm câteva cuvinte și despre acest centru uriaș de conferințe și concerte, care altădată era locul preferat al discursurilor lui Ceaușescu în fața a 5000 de liderii comuniști. Clădirea, se situează în spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei, are 4060 de locuri dispuse pe o denivelare maximă de 12 m, și un volum de 30.000 mc. Uriaș, nu? În ciuda faptului că pe internet se face anunț cu surle și trâmbițe că e modernizată, Sala Palatului e o întoarcere în timp. Miroase a vechi de la intrare. Scaunele scârțâie. Iar toaletele? Hm, lasă de dorit. Uși jupuite, clanțe stricate, lipsă iluminat, lipsă hârtie, mult mai multă mizerie decât te așteptai. Luminile slabe, mai ales la scenă, destul de cald în sală… Condiții minime dar prețuri de închiriere maxime! Afacere românească. Nerentabilă.
Poate ar trebui știut și niște amănunte mărunte (pentru viitor): angajații de la Sala Palatului au montat o mică scenă pentru cor (peste scena lor mare) abia cu 3-4 ore înainte de eveniment! Sporind stresul tuturor. Apoi au refuzat să ofere o lumină mai puternică scenei înainte de ora 18,00. Și, ca să pună capac, la final, doamna responsabilă cu ordinea instituției a avut un comportament neadecvat, cu vorbe urate și înjurături la adresa unor persoane pe care i-a scos afară în afuriseli! Fiecare dă ce are!
Biserici evanghelice sunt zeci. Cineva din metropolă mi-a spus anii trecuți ca ar fi peste 100. Desigur e exagerare. Totuși dintre cele mai renumite am dori să menționăm Betel, Vestea Bună, Filadelfia, Emanuel, Betania, Elim, Protector, Izvorul Mântuirii, Izvorul Vieții și Betania Pipera (penticostale), Renovatio, ProFides, Râul Vieții, Samaritenii, Bob de Muștar, Biserica 45, Biserica 365, Biserica “Din strada la Hristos” (penticostale independente), Biserica Internațională Harul (Assemblies of God), Adonai, Agape, Betania, Emanuel, Golgota, Harul, Nădejdea, Privegherea, Providența, Sfânta Treime (unde cândva a fost pastor și Richard Wurmbrand), Isus Mântuitorul (baptiste), Hilsong, Harvest ( baptiste internaționale), Izbânda, Antiohia, Lumina, Diaconia, Filadelfia, Izvorul Speranței, Agape, BCDE Aviației, BCDE Muncii, BCDE Vâltoarea. BER-ul, adică Biserica Evanghelică din România, sau ”tudoriștii” au 5 biserici, cea mai mare fiind în Carol Davila. Bucureștiul are și biserici internaționale, de coreeni sau chiar de… chinezi! Unele statisticile spun că în București ar locui peste 2000 de creștini chinezi evanghelici, care au adunări probabil mai mult prin cartierul chinezesc (China Town).
Fiind principalul pol de atracție economică și universitară, la București funcționează și Institutul Biblic Penticostal, Facultatea de Teologie Baptistă a Universității București, Institutul CDE Thimoteus, unde sunt echipați anual sute de tineri pentru slujirea pastorală, misionară, teologie socială etc.
La ora 18,00, Dan Muncaciu a dat startul evenimentului din orașul din vârful României. După o piesă de worship, pastorul Costel Grămadă - președintele Comunității Penticostale din zona capitalei a făcut introducerea echipei Bethany, după care a înmânat microfonul pastorului Nicu Oros pentru rugăciune. Apoi au cântat pentru Cer și Răstignitul Golgotei, înălțător, Laura Bretan, Estera Bretan, Amalia Decean, Gabi Buzguța, Estera Baban, David Baban, Estera Bretan, Jessica Pomian, Jessica Rădut, John Căpâlnaș etc. Închinarea, care a durat aproximativ o oră, a fost bine gustată de publicul entuziasmat. În urma discuțiilor am întâlnit în public nu numai bucureșteni, ci dâmbovițeni , prahoveni, giurgiuveni, argeșeni, etnici străini. Cineva a venit tocmai din Drobeta Turnu Severin să ne salute! Biserica e peste tot!
După mărturia Amaliei Decean și câteva momente de laudă la adresa lui Hristos, Nicolae Geantă a avut un moment devoțional, provocator pentru rugăciune. Despre Iosif din Arimateea. Omul acela erudit, bogat, sfânt, care îl urmărea pe Hristos în ascuns. Meteahnă de care nu au scăpat nici azi românii. Umblarea creștină în ascuns se face de teama respingerii. “Nu ești cool dacă nu ești ca noi”, strigă lumea. “Ești medieval, sectar, extremist, habotnic, înapoiat…” sunt numai câteva dintre apelativele lumii batjocoritoare de sfințenie. Și unii de teama respingerii, sau a bullyng-ului, îl urmează pe Isus în… ascuns. Alții sunt creștini pe ascuns de frica pierderii unor facilități, a unor drepturi, a unor funcții. Ca Nicodim, ca Iosif din Arimateea. Vor să slujească și lui Hristos, vor să-și păstreze și privilegiile. Cârdășiile. Dar slujirea ucide! E duplicitară. Stinge evlavia. Chiar așa, tu slujești în ascuns? Iosif așa a fost devotat Domnului. Până în ziua când Isus a fost răstignit. Ucis. Apoi Iosif s-a abandonat pe sine. Și a sărit în brațele lui Dumnezeu. A mers să ceară trupul Domnului chiar la Pilat! El l-a coborât pe Isus de pe cruce, el i-a cumpărat haine de îngropare, el i-a pus la dispoziție mormântul. A făcut în trei ore în vinerea fatidică (neagră), între 15-18, cât pentru o viață. Și a riscat tot, mergând pe o singură carte: Dumnezeu sau nimic! Tu ești gata să plătești un astfel de preț, să ieși din anonimat? E timpul tău să faci ceva pentru Isus. Ceva ce va dăinui. Dumnezeu nu rămâne dator față de nimeni! Niciodată! El răsplătește și un pahar cu apă dat în Numele Lui. Evanghelia înseamnă să faci și tu o slujbă… Și încă ceva: știai că eroii nu stau în ascuns? Dar și că Dumnezeu are totdeauna oameni potriviți la locul potrivit?
Profesorul Geantă l-a introdus pe pastorul Luigi Mițoi în scenă. În lumina a câteva mii de ochi ce radiau bucurie, leaderul Bethany a avut un mesaj complex. Viața e complexă. Așa că a ales să predice despre convertirea lui Saul. Devenit Sfântul Apostol Pavel, cel mai prolific teolog al Bisericii lui Hristos! Nu numai a celei Primare! Ci și pentru cea de azi, care se bazează tot pe principiile biblice ale sale!
“Inițial Pavel a contestat creștinismul. Spre Damasc a experimentat ceva mistic. Nu toți avem astfel de experiențe…Suntem raționali. Evoluționismul nu e știință. Dacă ar fi ar avea probe. Știința se bazează pe probe, pe experimente. A experimentat cineva cum a evoluat omul din maimuță? Păi scuze dacă cred asta fără dovezi atunci de ce spun ca credința nu are dovezi?”, a spus fratele Luigi în introducere. Apoi a intrat mai adânc în exigentele Evangheliei: “Creștinismul nu e privatizat; e împreună cu alții!”, “Păcatul e capul de acuzare pe care ni-l impută Dumnezeu. De aceea l-a trimis pe Fiul Său în lume!”, “Condiția noastră de păcătoși îl determină pe Dumnezeu să ne condamne!”, “E nevoie de un Mântuitor care să mă ierte, și de un păcătos care se căiește!”, sunt numai câteva din sintagmele de substanță ale Evangheliei făcute/refăcute cunoscute publicului de pastorul din Chicago. Evanghelia nu se diluează. Pentru că e Adevăr. Singurul adevăr incontestabil! De fapt Adevărul nu se poate contesta! Căci Adevarul e numai Isus. De aceea El a spus despre Sine: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!” Îl poate contrazice cineva? Nu! Pentru ca nimeni nu a e adevărul! Toți sunt relativi, ar zice Einstein.
Sincer, uneori e greu să spui Adevărul! Dar mai bine să suferi tu decât el. Spune Adevărul și fugi! În cazul în care nu vrei să suferi. Dar pentru că nu e spus de aceea nu mai e dorit de oameni! Fratele Luigi a spus Adevărul simplu. Politicos. Prin urmare oamenii au simțit că e de la Domnul transmis. Așa că la final au ieșit în fața scenei pentru rugăciune, pentru consiliere, pentru dăruirea vieții Domnului Hristos… 30 de persoane. Așa se face mereu: evanghelia transformă vieți! Hristos îi mântuiește! Mulțumim pentru că mai avem Har!
După ora de consiliere și rugăciune, după 22,00 (10 PM) tot grupul a mers la șaormerie! La “Turkish Doner Grill” în Floreasca. Singurul local ce putea primi 100 de persoane deodată, în apropiere de hotel, singurul deschis până la ora 24,00. Fiind atât de mulți români-americani, “turcii” au pus parola la intrare!
Ar mai fi de trecut în revistă și faptul că la București am văzut un public tânăr. Majoritatea pocăiți! Asta înseamnă că există viitor. Bisericile fără tineri, fără copii sunt ca un jăratec. Cald, dar spre stingere. Tinerii sunt suflul acela de turbină care pot reaprinde focul pasiunii. În biserică. În lume! Oriunde. Am spus că din Chicago au venit vreo sută de tineri. (Cu adulți și copii, sunt peste 175). Voluntari. Vor să învețe viața de misiune. Slujirea în teren. Evanghelia pe stradă. Pentru asta Bethany investește. Timp, bani, dragoste. Atenție. Supraveghere. Știți ce înseamnă un autocar cu tineri și adolescenți care vorbesc toți 40 deodată? Ei bine noi știm. Știți cât îi aștepți în parcare, la plecare? Poate de aceea Cosmin, Ștefy și David au fost atât de matematici cu timpul. Tinerii nu se grăbesc! Au mai multă vreme de pierdut! Și totuși, cei în vârstă dacă sunt mai atenți cu timpul în ce îl investesc? Da, dacă ați câștigat 10 minute ce faceți cu ele?
Bănuiți cine face parte dintre instrumentiștii Bethany United? Tinerii. Cine fac evanghelizare de la om la om pe stradă înainte de eveniment? Tinerii? La București unii și-au luat “hate” când ofereau invitații la eveniment! Cine filmează, fac reel-uri, fotografiază, editează? Majoritar tinerii! Așa că cine nu are tineri trebuie să își cumpere! Iar cine are trebuie să investească masiv în ei? Biserica ta are tineri? Biserica ta investește în ei? Au fost de admirat și tinerii din București care au făcut voluntariat la Security. Sub coordonare lui Timotei Dincă. Tot tinerii se culcă cel mai târziu! Și tot lor le e greu să se trezească devreme! Vineri noaptea s-au culcat la 3,00. Dar sâmbătă la 7,00 au fost în picioare!
Tot astăzi echipele de la caritate, cu două microbuze (E1 - Cristi Șerban, Ovi Bradu, Robin Vraci și 6 tineri; E2 - David Laza, Dumitru Mutul, Adi Iluna și alți 6 tineri), au fost cu ajutoare umanitare în câteva locuri din județul Dâmbovița!
Mulțumim Domnului că ne-a binecuvântat și la București ! Mulțumim păstorilor C. Grămadă, N. Oros și Ș. Ivan pentru implicare! Mulțumim voluntarilor! Și domnilor ce au facilitat vizita la Parlament! Mulțumim celor ce ați venit de departe! Și celor ce ați adus cu voi pe cineva! (Un tânăr care a adus în față o familie, tot tânără, mi-a mărturisit: “eu m-am pocăit acum 7 ani la o predică a dumneavoastră în Pantelimon!” Cineva a spus fratelui Luigi că îl știe de acum 41 de ani când venea la Biserica CDE din Giurgiu cu sora Carmen și un baby!) Faceți lucruri bune! Mărturiile oricum rămân! Mulțumim echipei Prodocens Media TV. Dar și celor ce s-au rugat pentru noi! Dumnezeu să vă îmbogățească viața: cu apele de jos și cu cele de sus!
Nicolae Geantă și Misiunea Bethany Chicago
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu