Eveniment editorial: Marian Volintiru - De la marinar la misionar

Cu ceva zile în urmă a văzut lumina tiparului volumul „De la marinar la misionar”. În cele 194 de pagini, autorul, prietenul meu Marian Volintiru zugrăvește cu cuvinte un „life story” de film, pornind de la copilăria cu greutăți dintr-un sătuc sărac al Vasluiului, viața de liceean la marină și cea de marinar adevărat pe vas, până la emigrarea în Vancouver, Canada, metropola cu cel mai ridicat nivel de trai de pe glob! Acolo, alături de soția sa Rodica, autorul și-a găsit scopul vieții: misiunea. A lăsat marina și a început misionarismul. Mai întâi misionând pe coclaurile României, apoi pe cele africane. În cei 10 ani de misiune în Uganda, Marian Volintiru și organizația sa misionară FAMU au săpat cca 100 de fântâni în Karamoja - buzunarul de sărăciei al Africii, au distribuit sute de tone de alimente, îmbrăcăminte, au deschis două școli de croitorie sau au sponsorizat elevii de școală ori pastori locali. Dar, vă las pe dvs să descoperiți frumusețea unui destin care s-a abandonat în mâinile lui Hristos, citind volumul de mai jos (îl găsiți la autor deocamdată)...

*** 

Am spus și cu altă ocazie că Marian Volintiru e un christic lampadar. Da, pentru că misionarii sunt sfinții lampadari ai lui Dumnezeu care sparg întunericul ce s-a așternut gros peste lume, apoi cer Duhului Sfânt să sufle până se aprinde un foc uriaș care face în jur totul lumină. Iar o lumină, oricât ar fi de plăpândă, nu va putea fi biruită de întuneric!

În anii de când îl cunosc pe Marian am văzut cu ochii mei nu doar cum aleargă pe trei continente, nu doar cum sapă fântâni ci și cum aprinde lumini. Nu pe străzi, ci în suflete. Pentru că toate acțiunile sale caritabile aduc zâmbete, fețe ce radiază, bucurie, speranță... Și o bucată din Isus. Lumina sufletelor atinse se vede cu atât mai profund, cu cât vine dintr-o lume a tristeții, a lacrimilor sau a lipsei. Pentru că Africa, în special Karamoja Ugandei unde s-a hotărât să misioneze pentru Hristos, e caracterizată de neajunsuri. De sărăcie, de secetă, de întuneric spiritual… Și exact acolo, în buzunarul de sărăcie din savana secetoasă dela poalele munților Napak și Moroto, Marian a făcut să încolțească semințele speranței.

În ultimul deceniu a săpat aproape o sută de fântâni, a împărțit zeci de tone de alimente și haine, a sponsorizat copii pentru care școlarizarea era un vis de neatins, sau tinere pentru care o meserie de croitor era un capăt de lume. A predicat evanghelia cu fapte. Dar și cu cuvinte, în bisericile „de sub copacii” acacia! A sponsorizat biserici, păstori sau… misionari. A realizat conexiuni cu pastori, cu politicieni, cu businessmani din diferite state. Și a aprins dragul de misiune în prieteni. Dar toate acestea le puteți întâlni pe paginile volumului de față.

„De la marinar la misionar” e o poveste de viață a unui călător prin labirintul vieții, care nu doar că nu s-a rătăcit, dar a tras și pe alții în direcția corectă. Asta pentru că nu a mers singur, nu a căutat să facă pe descurcărețul, ci a călcat pe cele mai importante urme lăsate vreodată pe pământ: pe urmele lui Hristos. Volumul de față e de fapt un jurnal de optimisme. Pentru că, autorul ei, Marian Volintiru e un mare optimist. Citindu-l, o să-l înțelegi pe autor că privește la partea bună a lucrurilor, la partea plină a paharului, la părțile bune din oameni.

După ce te întâlnești cu povestea lui Marian Volintiru nu poți rămâne la fel. Când îl citești nu ai cum să nu te întrebi dacă n-ar trebui să-l clonezi. Ori să-l imiți! Și încă ceva, lângă un lampadar christic nu poți să moțăi. Ori fugi, ori te aprinzi…

Bine ai urcat pe corabia scriitorilor Marian! Vânt bun din pupa!

Nicolae Geantă