Azi mi-am adus
aminte o poveste spusă de bunicul: „Când a deschis Noe corabia și au venit
animalele din pădure, printre ele a urcat și șarpele. Atunci toate animalele au
fost retrase, nemulțumite. Îl priveau ca pe un hoț de buzunare în tramvai. Au
protestat. Locul lui nu e pe corabie! După ce a început potopul și apa a crescut
sute de metrii, deodată un nod de la o scândură a corabiei a plesnit (bunicul
zicea că scândura era de brad!), iar apa a început să intre înăuntru. Atunci
șarpele a băgat coada în gaură și apa s-a oprit, iar corabia a rămas
neinundată”. Bunicul zicea că fiecare om are locul și slujba lui între oameni.
Oricât ar fi de rău sau de detestat, orice om poate face ceva bun pentru semeni.
Povestea mi-am
amintit-o în timp ce discutam cu un tânăr din Bristol. I-am spus că Dumnezeu
l-a trimis acolo să umple găurile celorlalți! Viața oricărui individ, oricât
s-ar strădui el, are o sumedenie de găuri. Evident că nu și le poate umple pe
toate. De aceea noi suntem datori să le astupăm. Pentru salvarea lui, și de ce
nu pentru... salvarea noastră!
Ce zici, n-ai
vrea să umpli „găurile” făcute de cei din jur?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu