Hoinar - de Zorica Lațcu

Mi te-ai  întors iar, suflete hoinar,
Atât de obosit și de murdar -
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu fața galbenă și suptă
Cu părul năclăit,
Cu haina ruptă...

Departe-am fost, sus, sus, departe.
Trecut-am hotarele lumii deșarte.
Sunt beat de dragostea tăriei,
Și-am gustat din vinul veșniciei.
Nu mă-ntreba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din Rai.
Pe tălpile si-n palmele mele,
Port încă pulbere de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din Rai.
Și ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veșnică, scântei -
Sunt beat - de vinul sfintei bucurii!
Mai lasă-mă, așa !
Nu mă trezi!...

Prin cer, departe-am hoinărit!
Nu mă peria și nu mă curăți -
Port pulberea seninei veșnicii!

 Zorica Lațcu