Ce nu voi putea uita din starea de urgență 20 20 – de Nicolae Geantă

E relaxare. După 2 luni de stare de urgență. Timp care a trecut ca melcul. Mi-a fost rău, am luat ceaiuri, tincturi, pastile, am stat izolat, n-am putut ajunge la doctori, la spitale. Dar a trecut... Și totuși ce nu voi pot uita? 

Că timp de două luni a trebuit să predic cu biserica goală! Scaunele au fost extrem de liniștite dar preferam gălăgia pruncilor sau neatenția vreunui frate! Dar și că am avut întâlniri 8 săptămâni cu diferite biserici pe... Zoom!

Că în ultimii 150 de ani pastorii au certat enoriașii că nu participă la Cina Domnului și „stau acasă”, și acum le-au impus să nu participe și să stea acasă!

Că timp de zeci de ani în biserici s-a strigat „jos măștile” și acum - la obligația guvernelor - suntem obligați să purtăm măști în biserici!

Salutul unui pastor cu cotul! S-a temut să mă atingă cu mâna! Dar și distanța pe care o păstrau frați sau păstori când am dat nas în nas cu dânșii pe stradă ori la cumpărături!

Grupurile de creștini care au profitat de punctul 8 al declarației domnului Vela și au demonstrat că în perioada de pandemie biserica iese în stradă pentru „scopuri umanitare și de voluntariat”. Dar și faptul că aceste grupuri au fost extrem de puține! Restul s-au relaxat!

Unitatea în  rugăciune! Niciodată Biserica de pe tot globul nu s-a rugat împreună mai mult ca acum!

Străzile pustii ale orașelor la orele dimineții! Eram parcă mereu a două zi după Revelion! Și nici Covelionul din 14 spre 15 mai când românii au lansat artificii de bucurie că pot ieșii pe stradă!

Enorma batjocură la adresa bătrânilor noștri care au muncit din greu sub comunism sau post-comunism ca să clădească România!

Faptul că bolnavii României au trebuit să sufere acasă, neputând fii internați în spitale, care s-au transformat în secții de Covid dar nu au avut pacienți!

Măștile hâde și de toate felurile care ascundeau chipurile frumoase ale oamenilor! Toți păreau apocaliptici!

Solidaritatea vecinilor mei. Nu i-am văzut niciodată atât de prețioși!

Lecțiile online și răspunsurile elevilor la teme 7 și 11 seara, la 3 dimineața sau când aveau ei chef!

Întâlnirea de rămas bun cu elevii mei de clasele a XII-a care a avut loc pe... zoom! Cu lacrimi dar fără îmbrățișări. I-am îmbrățișat cu o rugăciune! Bine că mi-a rămas filmarea cu îndemnurile pentru viață!

Faptul că trebuia să-mi vizitez soacra de 81 de ani numai cu declarație pe proprie răspundere!

Declarația președintelui Klaus Johannis: „Eu și soția mea nu vom merge la Biserică de Paște!!!”

PS: Nu voi uita nici că în timp ce elevii mă îmbrățișau pe holuri când m-au văzut la școală după ce am venit din Italia și am ieșit din carantină (o zi am fost apoi s-a închis școala!), profesorii fugeau de mine, și mă ocoleau pe departe!

Nicolae.Geantă

vezi și versiunea în limba engleză 
https://www.romania.ai/what-i-will-not-be-able-to-forget-from-the-state-of-emergency-2020/