„Picioarele lui sunt niște munți de marmură albă”
(Cântarea Cântărilor 5:15).
Îl vedem prezent pe ulițele Galilelii. Apoi în Iudeea, în
Ierusalim, în Decapolis. De la Iordan la Ghenezaret. Din Tir la Betleem, ori în
Samaria. Alergând să facă bine. Să învețe poporul, să vindece bolnavii, să
exorcizeze îndrăciții, să ridice morții din raclă. Ori din mormânt. Apoi,
apăsat de durerea Crucii urcă șchiopătând spre Golgota. Nu se oprește. Deviza Lui
e: ”până la capăt!” Picioarele lui Isus sunt cele mai neobosite din lume!
Niciun alt dumnezeu nu e atât de prezent ca El. De fapt, nici nu sunt alți
dumnezei! Pentru că El este singurul!
„Cu adevărat Acesta
a fost Fiul lui Dumnezeu”, a strigat centurionul sub talpa Crucii după ce și-a dat
Duhul Isus (Matei 27:54). Pentru că la picioarele Lui romanul își (re)găsise
sufletul. La picioarele Domnului este cel mai sigur Altar. Acolo găsești
mântuirea. Puterea de a merge mai departe. Închinarea. Creșterea sufletului. La
picioarele Sale toate visurile ne devin realitate!
Biblia spune că într-o zi toate lucrurile îi vor sta la
picioare. Iar Dumnezeu se va scula să calce strugurii în teasc. În teascul
mâniei (Apocalipsa 14:19). Să fugi în brațele Lui! Acum, cât mai este timp! Cine nu se adăpostește
în brațele sale va fi zdrobit! Călcat în picioare la Judecata finală.
Tu o auzi cum vine?
Nicolae.Geantă
fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu