Aștept... de Petru Dugulescu

În vremi de necaz şi-ncercare,

Spre Tine nădejdea-mi îndrept

Cerând părintească-ndurare –

Te laud, Te slăvesc şi aştept…

În urmă sunt ani de suspine

Şi alţii de-or fi, îi aştept,

Cerând să te-nduri şi de mine –

Mă rog, mă încred, şi aştept…

Arat-am pe câmp cu plugarii

Şi roade s-adun este drept,

Dar până vor creşte lăstarii –

Mai ar, mai seamăn, şi-aştept…

Căutat-am s-ajut pe oricare –

Şi rău să primesc e nedrept,

Dar până în ziua cea mare –

Mai dau, mai ajut, şi aştept…

În luptă-am spus nu laşităţii

Şi n-am decoraţii pe piept,

Dar până în ziua răsplăţii

Mă lupt, mă supun, şi aştept…

Am pus în negoţ toţi talanţii

Spre-a fi acel rob înţelept.

Răsplata aici o iau alţii –

Eu tac, investesc, şi aştept…

Stăpânul m-a pus o lumină,

Pe cei adormiţi să-i deştept.

Şi până când El o să vină –

Eu ard, luminez, şi aştept…

De moarte eu n-am să mă sperii,

Căci cred în divinul percept.

Şi până în ziua-nvierii –

Eu dorm, mă-odihnesc şi aştept…