Fundaţia CIREŞARII

vineri, 26 octombrie 2018

Voința și Conștiința - Nicolae.Geantă

Cu ceva timp în urmă, unul dintre prietenii mei, VIP de televiziune, a căzut dintr-o dată într-un păcat uriaș. Evident că n-am putut să-i întorc spatele. Căci știu bine că prietenii adevărați îți cântă melodia favorită atunci când ai uitat-o...Și asta am dorit să fac. Căci oamenii, mai ales cei căzuți, au nevoie de dragoste nu de lovituri de bici. Nu devenim mai mari dacă-i facem pe alții mai mici!

Așa că am avut o întâlnire destul de lungă cu „căzutul”. Mi-a spus că a fost ispitit. Că n-a mai putut să reziste. Și și-a făcut viața praf! I-am spus că și eu sunt ispitit. Adesea. Și că 999 din 1000 de gene din mine mă împing să cad în hău. Dar una singură îmi zice să mă opresc! Și aceea e Conștiința! „Da, zice prietenul meu filosof, dar la tine Conștiința e mai mare ca Voința!”



Conștiința e glasul lui Dumnezeu în Om. Oricât ar fi de păcătos, omul nu rămâne fără ea. Hoțul când merge la furat, evazionistul când întocmește acte false, devoratorul de pornografie, femeia care cade în mreaja unui bărbat străin, politicianul care minte ca un meteorolog, studentul care copiază la examen..., oricine face un păcat, înainte de săvârșirea lui e alarmat de Conștiință.

Rene Descartes - părintele filosofiei moderne, zicea într-un eseu despre conștiință că e asemeni unui triunghi în stomac. Când greșești se învârtește. Și colții ei te alarmează. Dar, dacă se învârte de prea multe ori devine un cerc. Și, oricât s-ar învârti, nu mai deranjează pe nimeni! Mă gândesc că cercul lui Descartes ne vorbește nu de o conștiință moartă, ci de una fără voce! Una mută... Și când muții vorbesc eu ajung surd!

Și Voința și Conștiința sunt puse în noi de Creator. Sunt divine. Voința vorbește despre alegerea nostră. Dumnezeu nu ne-a făcut roboței, ci liberi. Poate că tocmai aici e chintesența de ce-au picat examenul Adam în Eden. Voința sa a fost mai mare decât Conștiința. Interesant este că după eșec, deși alungat din Eden, Dumnezeu NU i-a luat conștiința! Deși îndepărtat de Fața lui Dumnezeu, de prezența Sa, „alarma” cugetului a rămas. Asta pentru ca Adam, sau oricare dintre noi, să nu ne putem dezvinovăți la judecată: „Doamne, noi n-am auzit de Tine!”

Toți avem în noi și Voință și Conștiință. Pavel le spunea Filipenilor că au și voința și înfăptuirea (2:13). Voința e glasul meu, Conștiința e glasul lui Dumnezeu. Nu vorbesc aici de un război antagonic. Nici nu dezbatem teologie. Ci doar întreb: în noi care este mai mare?

Nicolae.Geantă
Biserica Punct București


2 comentarii:

  1. Faina lectie de pedagogie spirituala ! O autentica, chintesenta a vietii metamorfozate, transformate de ADEVARUL ABSOLUT, *MESIA*, ELIBERATORUL...
    Fii binecuvântat, draga Nicu !

    RăspundețiȘtergere