Odată, în vacarmul New York-ululi, un indian dintre pieile roșii s-a oprit și a spus prietenului alb care-l însoțea: “Liniște! Se aude un greiere!” Apoi s-a oprit lângă o tufă și cu un pai a scos greierele dintr-un mic mușuroi! Uimit americanul a întrebat de ce el nu a auzit? Atunci indianul a băgat mâna în buzunar, a scos un pumn de monede și le-a aruncat pe asfalt. Deodată tot New-York-ul a încremenit. “Vezi, zice indianul, voi n-ati putut auzi greierele pentru că în urechi aveți numai zornăitul banillor!”
Trăim vremuri în care oamenii sunt într-o continuă goană. Dar fără Isus, vorba lui Liviu Cabău. Fără timp să asculte, nu doar greierii, nu doar semenii, unii semeni nu-și mai ascultă nici bătaia inimii lor. Nici pe Dumnezeu. Orice muzică ar cânta, orice jale s-ar jeli, urechile parcă sunt de cratiță! Nefolositoare!
Oamenii trec pe lângă greieri nu surzi, ci nepăsători. Nu-i mai interesează naturalul, firescul, frumosul. Se pare că numai zgomotul banilor, plăcerilor, lucrurile materiale îi mai trezesc din lehamite. Nici familia nu îi mai interesează! Dar, chiar dacă nu sunt auziți totuși greierii cântă!
Chiar așa, tu auzi greierii?
“Opriți-vă!, zice Dumnezeu. Și veți vedea că Eu sunt Domnul!” Și când îl vedem îl și auzim! Da, Dumnezeu vorbește și prin greieri!
Nicolae.Geantă,
Fundația Cireșarii
Fundația Cireșarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu