De-aș fii târât afară din cetate,
ca Ștefan, si ca el sa fiu ucis,
Atât cât încă inima mea bate,
Isus, nu-Ți voi cãlca Cuvântul scris.
De-aș fii batjocorit în gura mare,
de toți acei ce viața-mi urmăresc,
atât cât încă voi avea suflare,
Isus, mai mult de Tine m-alipesc!
De-aș fii închis și pus sub cruda paza,
și-n întuneric de mormânt de-aș sta,
atât cât încă mintea-mi este trează,
Isus, eu nu renunț la calea Ta!
De-aș fii de cei mai dragi dat părăsirii,
și ne-nțeles și-nvinuit de-aș fii,
mi-aș îneca în lacrimi dorul firii,
dar Adevărul Tău nu-l voi jertfi!
Ci vreau mai mult cu-ntreaga mea ființă,
cât timp voi pribegi pe-acest pământ,
să pot rămâne-n unica credință,
descoperită-n viul Tău Cuvânt!
Și-nflăcărat de Tine prin iubire,
să-Ți ‘nalț slăvitu-Ți Nume tot mai sus,
căci Tu-mi ești Adevăr și Mântuire,
și Tu, credința, pentru veci, Isus!
Nicolae Moldoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu