“Ce-i drept, nu copiii sunt datori să
agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor”
(2 Corinteni 14 b)
(2 Corinteni 14 b)
Dumnezeu ne-a lăsat copiii deşi
nu ştim cum să-i creştem. Uneori ne sâcîie, alteori ne încântă.
Fac prostii
şi-i iertăm. Ei ne învaţă să fim părinţi. Fără copiii noştri am rămâne noi copii.
Fără ei n-am înţelege dragostea lui Dumnezeu de Tată. Şi nici durerea Sa.
Pruncii sunt ca săgeţile în mâna
unui arcaş. Atenţie: nu încordaţi arcul după ce aţi tras săgeata! Nu se poate
întoarce înapoi!
Nu-i suficient să le cumpăraţi
jucării. Lego-urile, maşinuţele, şi nici iPad-urile nu-i fac fericiţi.
Jocurile
nu iubesc. Ele decât le consumă timpul. Îi fac insensibili.
Nu de like-uri au
nevoie pruncii, ci de îmbrăţisările noastre.
Suntem responsabili să-i creştem!
Tot timpul le oferim dascăli: la
mate, la engleză, la sport. Biserica, şcoala, facultatea, mass media.
Peste tot
învăţători. Consilieri.
Dar noi nu mai suntem de mult învăţătorii lor. Şi nici
ei nişte elevi ascultători…
Faceţi-vă timp pentru ei. În Cer singurul lucru pe
care-l putem lua de pe pământ sunt copiii…
Fiii şi fiicele sunt ca betonul.
Când e moale poate fi modelat.
Când s-a întărit pot trece peste el şi
elefanţii. Nimic nu-i mai modifică forma!
Nu ignoraţi să-i modelaţi când sunt
mici!
Lăsaţi copiii să fie copii. Nu
încercaţi să îi maturizaţi, să-i coaceţi înainte de vreme!
Nu conspiraţi
împotriva copilăriei lor! Nu cedaţi nici în faţa mofturilor.
Cei tari nu dau
dovadă de slăbiciune.
Suntem responsabili să-i educăm!
Nu-i plictisiţi cu Biblia! E-o
pâine care întotdeauna satură. Nu-i intoxicaţi. S-o faceţi atrăgătoare!
Spuneţi
lui Dumnezeu despre copiii dumneavoastră dar şi copiilor despre Dumnezeu!
Nu faceţi ca Isai care nu şi-a
adus toţi copiii la binecuvântare.
Şi nici ca ucenicii care-i repezeau de lângă
Isus: “nu e de voi”!
Copiii nu-s mai puţin importanţi ca adulţii. Hristos vrea
să-i mântuie şi pe ei.
Altfel, n-ar mai
fi poruncit: “lăsaţi copilaşii să vină la mine”!
Fiţi ca taximetriştii :
căraţi-vă copii peste tot. Mai ales la biserică!
Într-o zi Dumnezeu vă va umple
casa de îngeri.
Suntem responsabili să-i sfinţim!
Iubiţi-vă copiii. Dumnezeu vi
i-a dat să-i faceţi sfinţi, nu lemne de foc pentru iad! Nu-i abandonaţi.
Nu
ştiţi câţi dintre ei vor fi un Moody, un Spurgeon, un Beetoven, un Pascal.
Mulţumim Hristoase pentru că
ne-ai dat prunci! Creşte-i, păzeşte-i, şi urcă-i la Cer!
(*articol publicat în Revista Calea Credinţei, iunie-iulie 2013)
* articol publicat în revista Cuvântul Adevărului, iunie 2013
Si micuta mea nepoata iubeste cel mai mult pe cine petrece cel mai mult timp cu ea la joaca! :) E un adevar mare! TIMPUL...nu exista un dar mai mare ce-l pute darui cuiva, decat sa ne luam TIMP pentru el/ea! :)...Domnul Isus sa ne ajute la asta! C.
RăspundețiȘtergere