Râmnicelu e un sat la 40 km de Buzău. Deșii Principala e asfaltată, ulițele sunt ca în Evul Mediu. Pline de gropi, nepietruite, dar și pline de prunci. Dacă nu ești atent ăștia îți sar în fața mașinii. La o populație de 4444 locuitori exact 1897 sunt rromi. Dintre ei 1772 sunt penticostali (2011). În 2002 erau numai 64! Dumnezeu no doarme, nici nu dormitează. Localitatea are mai multe școli (cu tabla ruginită, dar vopsite portocaliu sau gri). La Generală 2 rromii reprezintă 98 %. Mulți au început să meargă și la liceu.
Până nu de curând se dusese buhul despre Râmnicelu că își căsătorește copilelel de la 6 sau 10 ani. Că fetele nasc la 12-14 ani. Și UNICEF-ul și Protecția Copilului și Emma Nicholson i-au monitorizat la sânge. Și i-au amenințat că le "ridică" minorele căsătorite. N-au reușit să-i oprească. Dar Hristos... A făcut-o fără agresiune, fără amenințare. În numai câțiva ani. Dragostea nu se face cu sabia. Și nici civilizația.
Când am ajuns la Biserica Penticostală (stresați și de un accident pe E85) am rămas uimiți. Un adevărat templu. Inaugurată în decembrie 2012, clădirea are 30 metrii lungime și 800 mp utilizabili. 800 de scaune, plus canapele, plus un balcon uriaș. Pastorii erau la datorie. Și diaconii. și oamenii de ordine, și femeile de serviciu. La 18.30 frații au început să vină. Ca gloatele pe vremea Domnului Isus. N-am trăit atunci, dar mulțumim Domnului că forfotă pentru sfințenie mai este și azi.
Toropeala din Nordul Bărăganului poate moleși o biserică în mijlocul verii. Mai ales dacă nu e aer condiționat. Nu și cântările fraților de la Toflea. La închinare, figurat, biserica a luat foc. Vasile Oprea era de neoprit. Am chemat "vântul lui Dumnezeu" peste sală. Și a venit...
Vladimir Pustan a predicat "Trăiește fericit". Fericirea nu e garantată în afara Dumnezeului Bibliei. Din primul minut Harul a început să se adâncească. Cum unde l-am văzut? În râurile de lacrimi, în rugăciuni. Pe fețele surorilor, ale tinerilor. Radiau. Xenoane. Uitaseră de tot ce e dincolo de pereții bisericii. Asta dorește Dumnezeu: să uităm pământul și să trăim Cerul. La final Florin Ianovici a făcut o chemare la despovărarea de bagajele sufletului. Cei ce s-au simțit păcătoși au coborât la poala Crucii. Și au plecat eliberați. Mulțumim Hristoase și pentru ei. Mulțumim că nu lași oamenii periferici de Tine. Și nici cu pete pe suflet.
Mulțumim pastorilor Ion Lăutaru, Vasile Grigore, Eugen Dan. Mulțumim și pentru ciorba fierbinte de la restaurant. Unii dintre noi am răcit-o puțin cu apă Borsec. Mulțumim încă odată fratelui Vasile Căpitanu pentru cazare. Hotelul Parc din Tecuci a avut toate condițiile.
Diseară plecăm la Cornetu, pe stadion. Rugați-vă pentru noi! Știm că o faceți. Prin rugile voastre simțim cum Dumnezeu ne mângâie pe creștet.
Vladimir Pustan, Florin Ianovici, Nicolae Geantă & Cireșarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu