Azi
dimineață în cerdac am găsit un pui de pitpalac ce căzuse din cuib și aterizase
lângă ușă. A încercat să zboare când m-a văzut, zborul fricii, dar n-a putut,
pentru că nu era încă vremea.
I-am
explicat căutându-i cuibul că și Leonardo Da Vinci și-a făcut aripi cu care a
zburat 2 metri lovindu-se la genunchi. În viață etapele nu se pot
scurtcircuita. Răbdarea de a ști când să-ți pui visul pe pistă, accelerând la
maximum motoarele nu o au decât puțini oameni.
Pentru a
putea să înveți să zbori trebuie să stăpânești foarte bine arta decolării de pe
genunchi. Aripile ne cresc încet, dar sigur când ochii ne vor fi obosiți de
Scriptură, mâinile bătătorite de hămăleala puțin spectaculoasă a lucrării
pentru Împărăție, mintea umilă, iar sufletul pajiște cu miei.
În ziua
întâiului zbor Duhul Sfânt asigură doar vântul ce ne va purta spre înălțimi,
iar cine are aripi antrenate va zbura. Ceilalți vor realiza că, deși au aripi,
nu-s decât curcani îndopați.
Vladimir Pustan
O initiativa buna.Autentica iubire se reflecta prin sacrificiu.Viata vesnica,eternitatea,se obtine prin credinta,oferindu-ne cu bucurie,unii altora,TOT ce am mostenit si luat din Egipt,în trecerea prin pustie,dupa ce am scapat de Faraon si ostile sale,prin miracolul trecerii Marii Rosii,încredintându-ne TOTAL viata în mâna Domnului ostirilor,multumindu-ne cu ceea ce ne ofera EL în calatoria aceasta imprevizibila,plina de incertitudini,iar gândul si privirea noastra sa fie îndreptate mereu spre Canaanul promis,în ascultare neconditionata de legea Duhului de viata în Hristos Isus care ne-a izbavit de legea pacatului si a mortii...
RăspundețiȘtergereBinecuvântari sfinte.