Când ne-ai lăsat porunca milei pentru aproapele sărman,
noi am simţit, Isus, că Tu eşti acel duios Samaritean.
Căci, vai, şi noi eram odată căzuţi tâlharilor cumpliţi,
strigând zadarnic după milă, zăceam uitaţi şi părăsiţi.
Şi n-a fost nimeni să ne-ajute, căci cine oare-ar fi putut,
când sufletul zăcea-n pierzare atât de-adânc şi greu căzut?
De n-ar fi fost a Ta iubire, Preamilostiv Samaritean,
noi n-am fi-aflat nicicând odihna din sfântul mântuirii han.
O, dă-ne dragostea de semeni, cu-a Ta blândeţe să-i iubim,
spre mântuirea tuturora porunca milei s-o trăim.
Traian Dorz
Decât că sufletul omului nu mai contează, nedreptatea, bunul simţ sunt valori pierdute. Totul se rezuma la bani, interese, poziţie pe scara sociala. Suntem, doar, profitabili sau nu!
RăspundețiȘtergere