Isus veni şi-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic şi suav apus…
Si-am stat în casă singur cu Isus…
Si-afară era blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deşi l-au dus
Să-l bată-n cuie pe Golgotha sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.
Si mi-a mai spus că poate fi iertat
Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat,
Ca să-şi sporească cu treizeci arginţii.
Apoi, plecând. Din prag mi-a spus aşa:
„Comoara sufletului, ca şi-a minţii,
E să iubeşti pentru-a putea ierta”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu