Un copil sărac stătea și privea vitrina unui magazin de pantofi. Era ger afară iar el era desculț. O femeie s-a apropiat de el și la întrebat la ce privește atent. "Îi ceream lui Dumnezeu să îmi trimită o pereche de pantofi".
Femeia a luat copilul de mână și a intrat în magazin. A cumpărat niște perechi groase de șosete și a cerut vânzătorului niște apă și un prosop. A spălat picioarele micuțului, le-a șters, i-a pus ciorapii și i-a cumpărat o pereche de pantofi. După ce-a terminat a întrebat. "Te simți mai bine?". În loc să răspundă copilul a întrebat mirat: "Doamnă. dumneavoastră sunteți sora lui Dumnezeu?"
Sora lui Dumnezeu îmbracă cerșetorii, alergă prin spitale, gătește cratițe uriașe cu mâncare pentru săraci, face transferuri bancare pe cardurile nevoiașilor. Coase haine ca Tabita, duce pachete în închisori, spală rufe, zugrăvește casele bătrânilor. Predicile sale sunt fără cuvinte. Dar mâinile obosite. Și spinarea plină de transpirație.
Cred că prea mulți dintre noi ne-am rezumat doar la slujirea din biserici, urcând la amvoane, zdrăngănind chitări sau sufând în trompete. Comitetele au uneori aere de Dumnezeu. Încercăm să facem treaba Domnului când scopul Său a fost să facem lucrările sorei Sale! Biserica trebuie să fie sora lui Dumnezeu. Cine mai vrea să-i îmbrace halatul?
Să fiți (frații și) surorile lui Hristos. Nu doar în biserici, nu doar la rugăciune. Ci oricând unul dintre acești micuți ai Lui are nevoie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu