"Să nu scăpați ținta din ochi", strigă epistola către evrei la sfârșit. Altfel ați tras săgețile vieții aiurea. Altfel, ca Petru pe valuri, începeți să vă scufundați după ce-ați mers o petecă pe ape ca pe asfalt. Altfel, navigați doar de acasă la biserică... Cerul lipsește! Și cine s-ar urca pe un vas care navighează niciunde?
Când navighează cu ținta în ochi, Biserica nu își poate permite predici slabe, sfârtecarea orei de rugăciune, neimplicare în evanghelizare, lipsa de pe stradă, mâini neîntinse spre săraci, spre bolnavi, spre portofele... Cu ținta în ochi nu șomezi, nu te plictisești. Nu te rătăcești! Cu fiecare minut vii spre linia de sosire, ești tot mai aproape!
Hristos ne-a spus clar să nu avem două ținte. Și totuși, unii vrem să țintim și pe Dumnezeu și pe Mamona. Dar Dumnezeu nu poate fi împărțit! Deși e atât de mare!
Construiți-vă idealuri mari. XXL. Să încăpeți în ele. Ținte mari. Goliatice. Să le puteți nimeri. Înțelegeți de ce Cerul e atât de mare? Și totuși..., cei mai mulți îl ratează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu