Compromisul, alegerea care-ți pătează conștiința - de Nicolae Geantă

Nu mi-a venit să cred urechilor, când un frate, care deși știa că predic la sânge împotriva standardelor lumii, îmi sugera telefonic un compromis pentru a face... carieră! Adică să mă vând pentru o lingură de linte! 

Românului în general, și chiar creștinilor în ultima vreme, compromisul nu le mai este străin. Așa se supraviețuiești mioristic, în degringoladă evlavioasă. Ca să-și atingă țelul, scopul, să pună mâna pe cutare post, biserică, pastorație, șefie cultică, pe anume lucru sau chiar pe-un partener, ai noștrii fac gesturi care pătează conștiința. Stimabilii compromisului, acești farfuridi și brânzovenești moderni, merg pe sintagma "eu pun jumătate, tu pui cealaltă jumătate". Fifty-fifty. Câștig și eu și tu. Mă ai și te am la mână. Numai că, vorba chinezilor: "nu poţi traversa râul cu un picior în altă barcă"! Iar Hristos a spus că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni...

Compromisul nu are durabilitate. Pentru că nu are măsura dragostei. Concesia îți schimbă obiceiurile și convingerile personale în așa fel încât începi să devii mai puțin tu însăți. Să-ți pierzi identitatea. Nu mai poți trăi corect. Alb. Nediscreditat. Nu mai poți avea mărturie, nu mai poți predica eficient. Nu mai poti emite opinii. Pentru că "a primi un favor înseamnă a-ţi vinde libertatea", spuneau latinii.

Compromisul spunea Ludwig Erhard este arta de a împărți un tort astfel încât fiecare să creadă că a primit bucata cea mai mare! E păcăleală din care nu câsțigă decât satana. Apropos, românii zic "fă-te frate cu diavolul până treci puntea!". N-ar fi mai bine să ne facem toți frați cu Hristos și atunci nu vor mai fi punți?

Fugiți de compromis! Chiar dacă prețul plătit e prea mare... Dar veți avea conștiință imaculată...

Vezi și http://www.ciresarii.ro/index.php/compromisul-alegerea-care-ti-pateaza-constiinta-nicolae-geanta/